Frica și rușinea în peri / meno / post menopauză

Dacă ar fi să te întreb care crezi că e cea mai întâlnită emoție, la femeile care fie tranzitează peri menopauza, fie sunt deja la post menopauză, oare ce ai răspunde? Probabil ai spune… frica. Și fix așa e.

Dar a 2a? Ai putea oare să crezi că e rușinea?

Hai să îți spun un pic cam cum sună poveștile emoțiilor pe care le aud.

Cum spuneam mai sus, cred că cea mai răspândită dintre ele între femeile care se află pe drumul tranziției este frica. Și ea apare pentru că:

  1. Nu știi ce ți se întâmplă.
    Cumva de aici a pornit documentarea mea și apoi dorința de a scrie cât de mult pe temele acestea. Când ajungi în punctul în care simți că ți se întâmplă lucruri (poate iei în greutate, poate îți piere cheful de sex, poate începe să îți cadă părul, poate te dor articulațiile etc), că brusc te comporți ciudat cu ceilalți (țipi din nimic, nu vrei să vorbești cu cei dragi, îi eviți că ești fără energie etc), că nu te mai recunoști (ai pusee de anxietate fără un motiv clar, plângi ușor și la orice, ai ceață mentală, uiți cuvinte banale etc) te apucă o frică de nu știi cum să o cuprinzi. Aici găsești lista cu simptomele de peri menopauză!
  2. Medicul (care știe și nu prea ce e cu meno) îți spune  fie că nu ai nimic, fie că e în capul tău și ai nevoie să tratezi capul, fie îți spune că asta e… vârsta / bătrânețea! Ia de aici încă o tură de frică că tu simți lucruri, nu ți bine și nu ți se oferă informații, soluții, crezare etc…
  3. Nu știi în ce te transformi. Ce rămâne din tine după ce se termină tot procesul ăsta. Dacă o să mai fii tu sau cum o să fie noul tu…

Rușinea vine la pachet cu frica fiindcă:

  1. Dacă medicul spune că nu am nimic dar eu simt înseamnă ca sunt eu „defectă” – ah firește că asta o să genereze o altă frică! Că doar sunt defectă și acum cum mă repar?
  2. Să vorbesc cu alte femei despre asta nu pot și nu se face – pare că eu sunt singura care trece prin așa ceva. Pare că eu sunt singura care nu se descurcă cu asta
  3. Să vorbesc cu familia despre asta: soț/partener, copii – nu se cade să vorbim despre asta așa de principiu. Că nu vorbim nici despre sănătatea psiho-emoțională, sexualitate, menstruație, ciclu etc. Pe de altă parte dacă merg să le spun înseamnă că nu sunt în stare să mă conțin, să fiu bine, să trec peste asta – și doar nu sunt singura femeie care trece prin asta că femeile trec dintotdeauna prin asta. Și dacă eu vorbesc despre asta înseamnă că îmi caut scuze și nu fac destul efort.

Sesizați dualitatea de mai sus? Pe de o parte sunt singura care trece prin asta, nu vorbesc cu alte femei despre asta. Dar pe de altă parte toate femeile au trecut sau vor trece prin asta numai eu nu sunt în stare să mă descurc.

Dacă e să mă gândesc la aceste două emoții în acest context, și adaug anxietatea și depresia care pot să apară în peri menopauză (sau oricând pe parcurs) nu mi greu de înțeles de ce uneori femeile astea se simt nebune!

Dragă femeie, să știi că nu ești nebună!

Să știi că nu ești singură!
Să știi că nu e rușinos să vorbești despre ceea ce ți se întâmplă!
Să știi că nu ești defectă sau slabă pentru că vorbești despre asta!
Să știi că nu cauți scuze atunci când le spui și celor dragi ce ți se întâmplă.

Dragă femeie, doar pentru că alte femei înainte noastră au suferit în tăcere și singure NU e nevoie să o facem și noi!
E ok să ceri ajutorul!
E ok să vrei soluții care să te ajute să îți fie mai bine și mai ușor!
E ok să ceri sprijin!

Am început să scriu despre peri / meno /post menopauză (și datorită vârstei mele) mai ales datorită clientelor mele care sunt undeva pe drumul acesta de tranziție.

Și mai ales datorită emoțiilor pe care aceste femei minunate le trăiesc.

Îmi doresc să ajungă la cât mai multe femei ideea că nu e musai să sufere în tăcere, singure, fără sprijin sau soluții. Dacă aveți întrebări pe temele astea, aici sunt!

Am scris despre somn și peri / meno / post menopauză aici.

Motivație versus alegere conștientă și perseverență

Printre multe teme cu care oamenii vin în terapie sunt și cele legate de alimentație, slăbit și sport. Și mai ales despre cum, de multe ori, nu își găsesc motivația să facă ceva în ariile astea de viață sau să se țină de un plan pe care îl au.

Ascultând pe cineva din zona de fitness vorbind despre slăbit și capacitatea de a urma un plan în direcția asta mi-am dat seama că motivația s-ar putea să nu fie cea care să ne ajute pe termen lung în procesele astea, fie că vorbim de alimentație, sport și mai ales stil de viață.

Din ceea ce observ atât la mine cât și la clienții mei aș zice că alegerile conștiente, consistența în aceste alegeri, perseverența în alegeri pot să fie resurse mult mai valoroase în a ne ține pe drumul ales.

Cred că motivația vine și pleacă. Că avem zile când simțim că putem cucerii lumea de cât de deciși și motivați ne simțim și zile în care parcă n-aș fi avut niciodată în viață un strop de motivație în mine.
Și dacă în zilele în care suntem pe val e ușor să ne ținem de plan, ce facem în zilele în care nu avem nici un strop?

Cum zic, cred că fix atunci e important să ne amintim de plan și să alegem conștient să facem ceva în a ne menține acolo, pe drum. Ce înseamnă pentru mine, concret, asta?

Păi hai să le luăm un pic pe rând.

Dacă ar fi să vorbim despre sport, cum ar arăta alegerile conștiente, consistența în aceste alegeri și perseverența în alegeri?

Aș zice că fix când nu ai chef deloc să faci ceva. Cât de mic sau de mare în a face sport: dacă de obicei mergi la sală și faci exerciții să faci și acum asta. Să îți propui doar să mergi acolo fără presiunea de a face exercițiile pe care le faci de obicei. Dar să mergi. Să intri în sală și apoi să vezi dacă mai e ceva ce poți să faci. Poate doar încălzirea. Sau poate 2 exerciții de stretching. Sau poate doar mergi 5 minute pe bandă – doar să mergi azi. Sau poate doar să mergi la sală, să stai acolo timpul alocat de obicei pentru exerciții și apoi să mergi acasă.
Dacă de obicei ieși la alergat afară, azi când nu ai chef, să îți îmbraci echipamentul și să ieși afară sa mergi. Poate nu o oră cât alergi de obicei, dar 10-15 minute.
Dacă faci exerciții acasă și azi nu ai chef, poate faci doar 1 exercițiu din ce faci de obicei. Sau încălzirea. Sau stretching.

Cam așa cred eu că aș traduce alegerea conștientă și consistentă când e vorba de sport.

Cum ar arăta oare alegerile astea când e vorba de slăbit și alimentație?

Aș zice că aici e tare important să nu avem tentații la îndemână. Mai exact să avem grijă să nu avem prin casă alimente care mai degrabă ne sabotează planul că uneori lipsa asta de chef și motivație poate să ne facă să ne fie lene să ieșim până la magazin să cumpărăm…
Sau dacă suntem în oraș și ne „lovește” cheful de ceva ce nu e în planul nostru să alegem o porție mică. Sau să adăugăm și ceva ce e în planul nostru alimentar la masa noastră.
Sau dacă suntem împreună cu alte persoane să cerem ajutor/susținere: „știi am un plan de urmat și acum îmi e cam greu să îl respect. Oare mă poți încuraja să îmi comand și ceva ce am în planul ăsta chiar dacă îmi iau și ceva ce nu prea e acolo?”
Sau poate e nevoie să mergem de fiecare dată cu lista de cumpărături în magazin ca să ne reamintim ce propuneri avem pentru noi și care e planul nostru.

Fără presiune, fără trebuie, fără judecată, fără supărări pe propria persoană că azi nu am chef. Dar cu făcut ceva care să mă țină încă conectată la intenția mea, la planul meu, la drumul meu!

Știi zicala aia: „un picior în fața celuilalt”? Fix așa. O alegere! O decizie! Un moment! ceva care mă ține conectată la planul meu pentru mine. Ceva care mă ține pe drumul meu. Chiar și când nu am chef fac ceva, cât de mic, astfel încât să fie un +1 care mă ajută de fapt să merg mai departe.

Cred că dacă facem asta e mai posibil să rămânem pe drum pentru că îl construim în continuare.

Peri / meno / postmanopauza și somnul

Scriam aici despre simptomele de peri menopauză și faptul că știm și nu prea știm ce e cu ea. Că vorbim și nu prea vorbim despre această perioadă de tranziție din viața unei femei.

Chiar dacă se vorbește puțin spre deloc și totuși ceva mai mult în ultima vreme despre asta, toate femeile ajung să treacă prin peri menopauză în drum spre menopauză și apoi spre post menopauză.

Definirea acestor etape, așa cum am înțeles-o eu până acum, ar fi:

Peri menopauza: perioada de tranziție de la ovare funcționale care produc hormoni (în special estrogen și progesteron) spre post menopauză. Este o perioadă care poate dura până la 10 ani, uneori chiar până la 15 ani. Pentru majoritatea femeilor începe cândva după 40 de ani, dar poate să înceapă și mai devreme (30+)

Menopauza: acea zi când se împlinește 1 an de la ultima menstruație

Post menopauză: restul vieții unei femei, când ovarele nu mai produc hormoni

Vârsta medie a menopauzei este 51 de ani, dar se poate întâmpla oricând după 40 de ani (aici nu vorbim de menopauza indusă chirurgical care poate interveni la orice vârstă a fost nevoie de acea intervenție)

Din păcate această tranziție spre post menopauză vine pentru multe femei cu o grămadă de provocări.

Post menopauza, din cauza lipsei de estrogen, vine și cu o creștere a riscului de boală pentru femei. Crește astfel riscul de 

  • Boală cardiovasculară
  • Osteopenia și osteoporoză
  • Diabet de tipul II
  • Declin cognitiv, risc crescut de demențe (Alzheimer, Parkinson)
  • Depresie
  • Atrofie urogenitală
  • Cancer
  • Probleme de libido, viață sexuală
  • Simptomatologie vasomotorie (pot să persiste ani buni simptomele din peri menopauză!)
  • Insomnie, perturbări de somn

Aici un articol care detaliază mai bine aceste riscuri: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4539866/#:~:text=Principal%20health%20concerns%20of%20menopausal,cognitive%20decline%2C%20and%20sexual%20problems.

Cu toate astea, așa cum spuneam și în primul articol pe această temă avem și tot felul de soluții. Unele mai puțin „în mâna noastră” – cum este terapia de substitut care este prescrisă exclusiv de medicul specialist.

Altele mai direct în controlul nostru și pe astea aș vrea să le detaliez atât cât le-am înțeles și eu. Avem astfel soluții când e vorba de:

  • Somn
  • Alimentație
  • Suplimente
  • Mișcare / sport
  • Reducerea stresului
  • Sănătatea hormonilor noștri

Despre somn am scris destul de în detaliu în 2020 aici: https://cosminapacurar.ro/index.php/2020/11/17/ce-fac-eu-pentru-un-somn-bun-si-de-calitate/

Cam peste tot pe unde m-am uitat, cam pe la toți specialiștii pe care îi urmăresc, somnul are prioritate când vorbim de optimizări pe care le putem face noi acasă. Somnul este important pe tot parcursul vieții noastre, și pare a fi cam primul care se bulversează în momentul în care începe peri menopauza. Printre cele mai direct legate cauze pentru asta ar fi: transpirațiile nocturne, bufeurile, insomniile, anxietatea, durerile de cap/migrenele, capacitatea redusă de a procesa acel pahar de vin băut o dată la nu știu câte săptămâni, durerile musculare sau osoase, pulsul ridicat.

Și cu cât e mai problematic somnul cu atât mai mult se acutizează mai tare celelalte simptome – unul din motive fiind chiar influența somnului asupra sănătății noastre hormonale – și așa ajungem într-o buclă: dezechilibru hormonal – probleme de somn și iar de la început.

Iar în acest context avem soluții care țin de noi și multă putere în a avea grijă de ceea ce ne poate ajuta să avem un somn bun și de calitate. Reiau pe scurt ideile principale:

  • Creează o rutină a somnului cu ore constante de pus la somn seara și trezit dimineața pe care să cauți să le păstrezi 90+% din timp.
  • Asigură-te că dormi minimul 7 ore. Aș adăuga aici că sunt specialiști care spun că femeile de fapt au nevoie de 8 până la 10 ore de somn pe noapte deoarece în timpul somnului se întâmplă magie și la hormoni. În același timp, în faza foliculară a ciclului ovarian se pare că putem „rezista” cu mai puțin somn, dar crește necesarul organismului în faza luteală. (avem și nu avem, încă, suficiente studii și date pe femei de aceea de multe ori în referințe nu găsim segmentări care iau în calcul și hormonii noștri sau cum ne impactează somnul sănătatea și calitatea lor)
  • Ai grijă ca dormitorul să fie un spațiu bun pentru somn: temperatură potrivită, liniște, întuneric
  • Rutina dinaintea somnului să fie mai degrabă relaxantă și liniștitoare: evită ecranele, conversațiile stresante, activitățile activatoare și optează mai degrabă pentru citit, conversații de suflet, jurnal de recunoștință, meditații (aici le găsești pe ale mele https://www.youtube.com/@easyhypnosis6547)
  • Mănâncă cu aproximativ 4 ore înainte de somn și evită alimentele și băuturile care dau energie în apropierea somnului
  • Evită alcoolul seara
  • Fă mișcare peste zi și ține cont de modul în care tipul de mișcare impactează hormonii noștrii – am scris mai multe aici despre asta și despre cum alimentația ne ajută să susținem sănătatea hormonală
  • Expune-te la lumina soarelui dimineața când te trezești

Aș mai adăuga aici, de exemplu, ceaiurile de plante cunoscute pentru efectele lor calmante: pasiflora, valeriana, beladona, lavanda, mușețel, tei care ne pot ajuta să ne relaxăm înainte de somn.

De asemenea, poate să fie util să porți un dispozitiv care să îți ofere date despre somnul tău. Ai putea astfel să vezi cam câte ore de somn te fac să te simți odihnită, cam cât somn profund (deep sleep) ai și cum te impactează asta și mai ales te poate ajuta să vezi cum diversele tale obiceiuri au efect asupra somnului.

Aici un link către CDC și recomandările lor pentru somn : https://www.cdc.gov/sleep/about_sleep/sleep_hygiene.html 

Si cele 8 recomandări ale Harvard pt somn:

https://www.health.harvard.edu/newsletter_article/8-secrets-to-a-good-nights-sleep

Ca și la finalul celuilalt articol, las și aici gândul că o să mă întorc la acest subiect pe cum învăț și descopăr mai multe!

P.S.: Îmi doresc să contribui la informarea și susținerea femeilor în aceste etape de viață (peri / meno /postmenopauză) , așa că am creat acest grup de whatsapp. Dacă simți să te alături, hai!

2023 READING CHALLENGE:

Freddie Mercury – Peter Freestone
Zaharul mai periculos decat cocaina? – Daniele Gerkens
Home – Harlan Coben
Open. Autobiografie – Andre Agassi
Ultimul politist – Ben Winters
Cei patri mari – Agatha Cristie
The food mood connection – Uma Naidoo
Noaptea in care a disparut – Lisa Jewell
In atelierul de magie – James Doty
Jocuri de oglinzi – Agatha Cristie
Tinere elite – Marie Lu
Vaduva – Fiona Barton
4000 de saptamani – Oliver Burkeman BookClub7
13 probleme – Agatha Cristie
Umbra magiei – Kat Howard
Legendarii – Tracy Deon
Urmarirea – Clive Cussler
Vanatoarea de vrajitoare – Max Seeck
Friends, iubiri si marele lucru teribil – Matthew Perry
Smarter not harder – Dave Asprey
Minti primejdioase – Alexandra Bracken BookClub8
Cealalta femeie – Daniel Silva
Nume de cod: Tura – Daniel O’Malley
Liliacul – Jo Nesbo
Mana ascunsa – Agatha Christie
Focul mocnit din paradis – Sandra Brown (experimentul acestui an căci mi-am dorit să văd dacă o să înțeleg de ce mi-am luat … adolescentă fiind când am fost prinsă cu o carte a ei)
Copilul – Fiona Barton
Pericol la End House – Agatha Christie
Ucigasul ABC – Agatha Christie
Jocul coroanei – Evelyn Skye
Regatul spinilor si al trandafirilor – Sarah J Maas
Trei minute – Roslund & Hellstrom
Destinul coroanei – Evelyn Skye
Muncile lui Hercule  – Agatha Christie

Au mai fost și 3 despre psihoterapie.

Sunt mai sus câteva cărți pe care le-aș recomanda oricui. Dar…

A fost interesant să mă perpelesc o mare parte din an ne-reușind să citesc mare lucru. Și cărând după mine prin casă tot felul de cărți inteligente. Am negociat cu mine. M-am supărat uneori pe mine. M-am întristat și tot așa. Până mi-am dat seama că pur și simplu “nu intră”. Și am căutat beletristică și s-a “luminat cerul” pentru că într-un final am început să citesc :)) A fost momentul în care am înțeles că pentru mine acum e mult mai important să citesc și să îmi cadă bine că o să vină iarăși un moment în care să citesc, să îmi cadă bine și să învăț în același timp!

& starea continuă că luna asta am rupt la citit fantasy și crime… despre astea firește povestesc la anu’

Ce cadou mi-am făcut de ziua mea? Un consult la specialistul în peri / meno / post menopauză!

Hai să încep cu concluzia azi: doamnelor dacă aveți peste 40 (bine chiar și dacă aveți peste 30 și vă simțiți straniu…) vă rog eu căutați un specialist în peri / meno / post menopauză, faceți o programare și mergeți la o discuție despre ce presupune perioada în care vă aflați și întrebați cam ce opțiuni sunt!

Hai să vă zic mai pe larg acum despre ce e vorba.

În terapie mă întâlnesc cu o mulțime de povesti, probleme, provocări. Mă întâlnesc și cu oameni în diferite etape de viață.

Anul trecut scriam aici despre cum ne afectează ciclul ovarian și hormonii sănătatea și echilibrul psiho-emoțional

Între timp, poate și pentru că tocmai am făcut eu 44, dar și pentru că multe din clientele mele sunt în aria 35-45 de ani, am început să mă documentez tot mai mult despre peri menopauză, menopauză și post menopauză. Și așa am aflat o mulțime de informații interesante:

  1. Nu avem foarte mulți specialiști care să se ocupe de femei în aceste etape de viață. Până acum am aflat de 2 la Cluj, 1 la Timișoara și 1 la București – am mai primit încă 2 nume!
  2. Majoritatea ginecologilor nu sunt specializați în peri/meno/post menopauză și nu sunt la zi cu studiile și modalitățile de abordare a tranziției (din perspectiva mea e foarte trist dar ăsta pare să fie adevărul)
  3. Peri menopauză – etapa de tranziție naturală de la „anii reproductivi” care poate dura până la 10, chiar 15 ani
  4. Menopauză – ziua în care se împlinește anul de la ultima menstruație
  5. Post menopauză – restul vieții unei femei
  6. Majoritatea medicilor care nu sunt specializați în aceste arii sunt mai degrabă ancorați la informații și studii de acum 20 de ani – studii care au făcut (și fac în continuare) mult rău femeilor
  7. Femeile trăiesc mult bullying si gaslighting când merg către un medic și povestesc ce li se întâmplă. Printre cele mai „blânde” mesaje primite: mai vorbim, asta e – vârsta…
  8. Simptomele în peri menopauză sunt variate și pot să fie cam din orice arie (revin mai jos cu o listă a lor pe care am compilat-o până acum)
  9. Faptul că încă aveți menstruație sau ies analizele hormonale (din sânge) bine nu înseamnă că nu ați început tranziția
  10. Peri menopauza se diagnostichează mai degrabă din simptomatologie și nu neapărat din analize de sânge

Semne / simptome ale peri menopauzei:

În primul și în primul rând: nu te mai recunoști – ești tu dar ceva e schimbat!
Apoi oricare și oricâte din următoarele:

Ciclu ovarian mai scurt
Menstruație neregulată
Menstruație mai scurta – eventual mai abundentă
Retenție de apa – în oricare din fazele ciclului mai ales dacă e ceva ce nu pățeai înainte
Ceață mentală
Îți pierzi ușor cuvintele
Uiți ce voiai să spui fix acum
Transpirații nocturne
Insomnie
Schimbarea patternului de somn
Bufeuri
Transpirații reci
Palpitații
Tinitus
Vedere încețoșată – dificultate de a vedea bine/clar noaptea
Dereglarea senzorului de temperatură: îți este brusc frig sau cald într-un context atipic
Anxietate accentuată
Depresie
Panică bruscă
Schimbări bruște de dispoziție
Pusee de nervi
Iritabilitate crescută
Plângi ușor – neașteptat, la lucruri “mărunte”
Dureri articulare
Dureri de mușchi
Osteopenia / osteoporoză
Frozen shoulder – înțepenirea fără motiv a umărului
Modificarea mirosului preparației
Căderea părului
Subțierea părului
Fir de păr mai uscat
Dureri de sâni
Lipsă de motivație
Scăderea libidoului – lipsa dorinței sexuale
Luat în greutate fără motiv – același regim alimentar și / sau de mișcare – mai ales cu depozite de țesut adipos în jurul abdomenului
Probleme digestive
Te sperii ușor și brusc
Te lovești de suprafețe
Rezistență la insulină și creșterea glicemiei fără a schimba ceva în alimentație
Creșterea colesterolului, la fel, fără a schimba ceva în alimentație
Lipsa energiei – oboseală continuă sau constantă
Incapacitate de concentrare
Vagin uscat
Durere la contact sexualâ
Incontinență urinară
Dureri de cap / migrene
Simptome de tipul pre-menstrual
Puls ridicat
Senzația ca inima bate mai repede / mai tare
Acnee
Probleme de memorie
Infecții urinare
Ochi uscați
Amețeală
Stimă de sine scăzută
Piele uscată
Mâncărimi de piele
Constipație
Gură uscată
Probleme de dantură și gingivale

Cel mai probabil nu sunt toate. E posibil să revin cu un up-date la lista asta pe cum mai aflu

Dar… dacă vă regăsiți în mai multe dintre ele, dacă au apărut una după alta, în orice ordine, dacă e ceva schimbat la voi… și dacă aveți peste 35, mai ales peste 40, înainte să mergeți la orice specialist sau în același timp, mergeți si la un specialist în menopauză. Spuneți ce vi se întâmplă și ce ați observat și vedeți dacă e cazul să investigați acest aspect al vieții voastre…

Mai ales că avem opțiuni în a face această tranziție mai blândă și pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Sunt intervenții în zona de stil de viață care sunt în linia 1! O să revin cu un text despre asta curând, sper.

Apoi putem obține suport din partea unor plante și adaptogeni

Dar cel mai și cel mai important putem beneficia de Terapie de Substitut Hormonal (HRT cum e denumită în engleză) – sunt multe opțiuni și merită să știm de ele și să ne spună cineva clar riscurile și beneficiile și să luăm decizii asumate!

Se pare că putem să ne uităm și prin niște analize dacă suntem în peri menopauză. Din ce am înțeles până acum, un singur laborator face testele și sunt undeva în jur de 2000 de lei – mă mai documentez și aici

Cumva simt că încă îmi lipsesc o mulțime de informații pe această tema dar îmi doresc tare mult să începem conversațiile despre asta și să ne susținem între noi astfel încât să fim sănătoase atât la corp, cât și la cap, minte și suflet!

Și mă întorc la concluzia de la început: căutați un specialist și faceți o programare!

Ah și musai musai: control gineco, eco mamară și mamografie (daca aveți peste 40) – ne pot salva viața și
Sunt sigură că Viața Ta Merită Trăită!

P.S.: Îmi doresc să contribui la informarea și susținerea femeilor în aceste etape de viață (peri / meno /postmenopauză) , așa că am creat acest grup de whatsapp. Dacă simți să te alături, hai!

Hormonii, menstruația și sănătatea psiho-emoțională a femeilor

*acest material este mai degrabă dedicat femeilor pentru că vorbim de ciclul menstrual și cum ne afectează pe noi, dar hormonii în general pot să influențeze și sănătatea bărbaților

Când vorbim de femei și hormoni de obicei ne referim la estrogen și progesteron. Sunt cei 2 hormoni care ne influențează cel mai mult ciclicitatea lunară a menstruației. Știm că modul în care ei se manifestă în organismul nostru pe parcursul unei luni nu este liniar, ba mai mult nu este are un pattern identic de la lună la lună. Este deja recunoscut faptul că fiecare zi este diferită din punctul de vedere al acestor 2 hormoni dar și ca fiecare lună poate sa fie diferită – mai simplu spus, o lună nu e obligatoriu să semene cu o altă lună când e vorba de hormoni.

Un ciclu menstrual tipic este considerat a avea 21 până la 35 de zile, dar regulat este, general acceptat, un ciclu de 28 de zile care începe cu ziua 1 de sângerare. Din acest moment cele 28 de zile se împart în:

  • Faza 1 – faza foliculară – în medie 10-14 zile

În această fază este inclusă și perioada de 3-7 zile de menstruație unde de obicei atât estrogenul cât și progesteronul au nivel scăzut și relativ egal. După aceste zile, până la ovulație estrogenul începe să crească  și ajunge la vârf fix înainte de ovulație – ziua 13-14. Spre finalul acestei faze intervine și hormonul de stimulare foliculară care ajută la producerea ovulului

  • Ovulația – în această etapă crește și hormonul luteinizant care ajută la eliberarea oului din ovare
  • Faza 2 – faza luteală – în medie 14 zile

În acestă fază începe să crească producția de progesteron care are un vârf cam în ziua 21. Undeva în zilele 14-19/20 (adică după momentul ovulației) avem de obicei o scădere a nivelului de estrogen care apoi are o nouă etapă de creștere, având un alt moment de vârf (dar cu nivel mai scăzut decât în faza maximă din ziua 13-14) aproximativ în aceleași zile cu progesteronul.

După acest moment în care atât estrogenul, cât și progesteronul au valori ridicate, ambii hormoni încep să scadă până spre ziua 28 când apare sângerarea și se reia ciclicitatea celor 28 de zile.

Așa cum spuneam mai sus, dacă ne uităm la această ciclicitate vedem că zilele nu seamănă una cu alta din punct de vedere a nivelului de hormoni din sistemul nostru.

Medicina și studiile au o mulțime de informații utile pentru sănătatea noastră. Cu toate astea până de curând femeile nu au fost incluse in majoritatea studiilor medicale. Motivul general acceptat este legat fix de această instabilitate a hormonilor pe parcursul unei luni care duce la o variabilitate foarte mare. Dar apoi rezultatele (studiilor efectuate pe bărbați) au fost luate și „adaptate” pentru femei cu ideea că „femeile sunt doar niște bărbați mai mici” – sper că sesizați incoerența acestor practici: nu le luăm în studii că sunt prea variabile hormonal, dar considerăm rezultatele valide și pentru ele chiar dacă au fost făcute pe indivizi cu bază hormonală stabilă…..

Dacă începem să monitorizăm aceste etape și să ținem un jurnal al lor e posibil să observăm o mulțime de diferențe în modul în care arată și se comportă corpul nostru, dar și în modul în care ne simțim psihic și emoțional în fiecare dintre aceste faze, dar și în fiecare dintre zilele din aceste faze.

Din ceea ce se cunoaște până la acest moment, am putea să observăm că:

Faza 1 – foliculară se caracterizează prin:

  • Corpul nostru este mai subțire, mai bine definit, mai ușor
  • Nu prea avem retenție de apă
  • Avem nevoie de mai puține calorii
  • Nu prea avem „pofte”
  • Putem mânca mai puțini carbohidrați (mai ales cei simplii: făini, zaharuri, etc)
  • Avem mai multă forță: fie putem să ridicăm mai greu, fie putem să facem activități cardio
  • Suntem mai senine, mai zen, mai liniștite, mai calme
  • Avem mai multă poftă și chef de viață

Cu alte cuvinte e faza în care cel mai probabil simțim că putem să cucerim lumea și că nimic nu ne stă în cale.

Din punctul meu de vedere aici e cel mai ușor pentru noi să facem lucruri, să „mutăm munții”, să facem sport intens, să avem zile pline de activități, să avem dieta mai strictă etc

Faza 2 – luteală are caracteristici de genul:

  • În general aici e posibil să „luăm în greutate” câteva kg: de obicei până la 3 kg în plus
  • Apare retenția de apă (parte din acele kg în plus sunt fix de la retenția de apă)
  • Ne este mai des, mai mult foame – vrem să mâncăm mai mult
  • Avem „pofte” – fie de dulce, fie de sărat, sau chiar de amândouă în același timp
  • Mâncăm mai mulți carbohidrați – ce e interesant e că se pare că avem nevoie de mai mulți carbs în perioada asta, dar e important să ne focusăm pe cei care aduc și beneficii organismului nostru: carbohidrații complexi (făini integrale, cartofi dulci, fructe mai dulci: curmale, banane etc)
  • Avem mai puțină forță și rezistență fizică: ni se potrivește mai multă odihnă, mișcare blândă (plimbări, yoga etc)
  • Vrem să dormim mai mult
  • Pot apărea schimbări bruște de dispoziție
  • Pot apărea stări de anxietate
  • Pot apărea stări de tristețe, negativism, lipsă de motivație, încredere, viziune

În această fază de obicei suntem mai lente, mai fără chef de viață sau cu fitilul mai scurt și e posibil să ne enervăm mai ușor. E și mai posibil să ni se activeze mai ușor tot felul de frici.

De aceea e important să avem mai multă grijă de noi. Să ne purtăm mai blând cu noi. Să fim mai atente la nevoile noastre și să ni le îndeplinim. E important să nu punem la fel de multă presiune pe noi la sport, la dietă, la activități și chiar la interacțiunile cu cei din jur.

E important să ne odihnim suficient, să încetinim ritmul și în același timp să ne focusă pe practici care ne susțin echilibrul psiho-emoțional: yoga, meditație, respirație, plimbări sau orice vă cade bine doamnelor și care vă ajută la relaxare și echilibrare.

Cred că în etapa asta e important să ne ținem mai departe de ceea ce ne stimulează în sens negativ: de la conversații iritante, la stimulente care ne pot supra-excita sistemul nervos (prea multă cafea, zahăr, alcool), știri negative, etc

Firește că toate astea sunt important de echilibrat în general în viața noastră dar cred că sunt și mai importante în zilele când hormonii noștri au impact și mai mare asupra echilibrului nostru.

Un fapt interesant care se aplică ca regulă generală indiferent de fază sau ziua din ciclu menstrual: noi femeile avem nevoie de mai mult somn pentru a avea o sănătate hormonală optimă.

*am găsit referințe care spun că avem nevoie de minimum 20 de minute în plus, dar și referințe care spun că bărbații pot să fie ok cu 6-8 ore de somn pe noapte, pe când femeile au nevoie de 8-10 ore de somn pe noapte!

Așa cum spuneam și la început, chiar dacă reușim să buchisim la un moment dat cum arată fazele astea, ce avem nevoie în fiecare dintre ele, cum ne comportăm și simțim etc nu e obligatoriu ca o lună să semene cu alta așa că e și mai important să avem atenția activă către noi tot timpul și să luăm în calcul că regula este că nu e o regulă general valabilă în cum o să fie ciclul nostru menstrual luna asta!

Sunt luni în care poate o să producem mai mult estrogen sau mai puțin. Sunt luni în care progesteronul o sa fie mai ok sau mai puțin ok și tot așa. Și toate astea o să ne afecteze atât corpul fizic: cum arată, ce poate; cât și dispoziția și starea emoțională.

Și cel mai important este să fim blânde cu noi și să ne purtăm de grijă!

Las la urmă un hormon care pare că este mai stabil dea lungul zilelor noastre, și care este mai degrabă asociat bărbaților: testosteronul. Dar doamnelor, e un hormon important și pentru noi! Merită să îl luăm în calcul când e să ne facem un set de analize hormonale!

Tu femeie frumoasă ai observat diferențe între zilele tale? Sau între lunile tale?

A practica

Pentru tine ce înseamnă a practica / practică? Și mai mult, dacă stai puțin să analizezi viața ta de zi cu zi tu practici ceva?

Zile astea întreba cineva pe un grup de cursanți de tango ce e practica? Și care e diferența între ea și milonga (care e petrecerea unde se dansează doar ă nu înveți, nu repeți, te distrezi)

Când am văzut întrebarea cumva m-a dus gândul la tot felul de postări pe care le mai văd prin social media în care oamenii caută, în principiu, niște soluții magice la probleme sistemice – kg, oboseală, somn, burnout ca să numesc doar câteva dintre ele. De multe ori printre comentariile la postările acestea apar recomandări serioase și pertinente, care sunt sustenabile pe termen lung și care de multe ori nu presupun prea multe resurse externe, dar presupun implicarea directă, consistentă, conștientă și intenționată. Presupun repetiție, testare și ajustare, repetare, repetare, repetare sau cam ce înseamnă pentru mine Practica!

Oare când pierdem obiceiul ăsta? Dacă e să ne uităm la cum învață diverse abilități copiii putem să constatăm că ei practică/exersează ceva până le iese. Și de multe ori și după până îmbunătățesc și performează.

Putem să luăm ca exemplu mersul: pană să ajungă să facă 2 pași un copil are tot felul de etape de exersare. Și nu cedează când nu îi iese (din prima!). se frustrează, așa e, dar continuă să practice. Și apoi reușește să se ridice, face 1-2-3 pași și tot nu se oprește. Nu se crede „gata învățat” ci continuă să exerseze nou abilitate până ajunge să îi iasă așa bine că nici nu se mai gândește la ea. La fel e și cu dusul ligurii la gură. Fiecare dintre noi am dat și pe lângă de nenumărate ori înainte să reușim să mâncăm în timp ce ne uităm la un serial (insert face palm)

Am de multe ori senzația că noi adulții ne așteptăm să ne iasă din prima și să nu fie nevoie să exersăm/practicăm prea mult. Ne simțim lejer ofensați la gândul, ideea, propunerea de practică. Mai ales dacă e vorba de lucruri pe care noi le considerăm „simple” sau că ar trebui să ne iasă din prima. Mă pot gândi la mâncat sănătos, sport/mișcare, rutină de somn, scris, citit, vorbit în public, dans, croșetat și multe altele.

Și totuși dacă mergem să facem școala de șoferi de exemplu ne cam dăm seama că ne trebuie practică. Că iau permisul după examen dar nu conduc relaxat și senin. Că starea asta vine după ce am ore de condus, adică fix de practică!

În engleză se zice „practice makes perfect” – practica duce la perfecțiune! Și atunci oare ce putem face șă practicăm maimult și mai des ce vrem să ne iasă mai bine? Măcar o dată pe săptămână dacă nu zilnic. Și probabil că s-ar simți diferența mai degrabă mai devreme tocmai pentru că facem ceva ca să exersăm!

Răspunsul la întrebarea din grupul de tango: practica e pentru practicat ce învâțăm la curs, pentru feedback, pentru testat, pentru întrebat, pentru repetat!

*acest text e scris cu intenția de a practica scrisul 🙂

De ce sa traiesti cu frustrari?

E oarecum o intrebare retorica ce se naste din ceea ce observ in jurul meu parca tot mai frecvent in ultima vreme.

Inteleg ca „viata e grea” e un motto tare apreciat de multa lume. Ca il adoptam si il imbratisam si ne lasam ghidata viata dupa el. Si din motivul acesta incepem sa simtim tot mai multe frustrari.

Diverse, simple sau complexe. Cu totii le avem. Ideal ar fi sa reusim sa le gestionam cat mai sanatos. Sa ne folosim de ele pentru a evolua. Pentru a face ceva astfel incat sa folosim frustrarea pentru a face viata noastra mai buna si mai frumoasa.

Dar se pare ca devine din ce in ce mai greu. Vad in jur o multime de oameni care incep sa le arunce in stanga si in dreapta. Cum se intampla ceva ce nu le place, cum primesc un refuz, cum au o zi mai proasta cum frustrarea iese la suprafata.

Si reactioneaza folosind de cele mai multe ori generalizari: „ce oameni de … pe aici”, „noi nu avem…”, „ceilalti sunt mai buni, aici vezi doar nepasatori…”. Si daca stai sa te uiti putin mai atent la ce le-a declansat reactia se fede frustrarea si „neputinta” personala.

Recunosc ca uneori imi e greu sa inteleg de ce ai alege sa traiesti asa. Da, se poate intampla sa nu iti dai seama ca asa stau lucrurile. Sau sa iti fie teama de schimbari. Sau si mai si, sa refuzi sa lucrezi cu tine – sa pui osul la treaba cum zicea bunicul…

Uneori poate incerci. Citesti sau urmaresti diverse materiale in speranta ca vei reusi. Sau poate apelezi la prieteni. Si uneori astea nu functioneaza. Pentru ca imi e greu sa fiu obiectiva cu propria persoana. La fel si prietenilor 😉

Dar mai e o solutie la indemana – sa mergi la psiholog. Asta poate sa te ajute sa vezi ce e cu toate frustrarile astea. De unde vin. De ce le ti pe langa tine. La ce te ajuta sa ii intoxici pe altii cu ele.

Si mai ales, poate descoperi ca viata ta merita traita fara toate astea… ca poate sa fie si mai pozitiva. Si mai senina fara atatia nori de frustrare…

Ah, si daca nu stii daca esti sau nu acolo uita-te putin la ce spui. Ce cuvinte folosesti. Cat de frecvent „te iei de altii” si cat de „acru” esti in remarci. Daca chiar vrei, semnele sunt acolo… si le poti recunoaste…

P.S: poate si postul asta e scris dintr-o frustrare… Sau poate e doar o constatare facuta cu ochiul psihoterapeutului…

[din arhiva veche]

Daca nu ai chef sa mergi la terapie sa cauti o alta lentila cu care sa te uiti la lume, poate te ajuta cateva minute de relaxare ghidata:

Ce ne face creierul sănătos?

Profesia mea este legată de sănătatea mentală. Acum multă lume ar putea să zică că asta înseamnă mai degrabă gânduri, emoții, trăiri, stări, comportamente, atitudini, pattern-uri etc.

Dar unde au „casa” toate astea? În creier. Și oare cât de multă ne preocupă sănătatea creierului nostru, a organului care găzduiește cele de mai sus?

Dincolo de cum gândim, cum reacționăm, cum simțim, cum ne comportăm iată o listă a elementelor care influențează cel mai mult sănătatea creierului nostru:

  • Hidratarea
  • Somnul
  • Alimentația
  • Echilibrul vitaminelor și mineralelor în sistem
  • Ecranele
  • Mișcarea/sportul

Ce e interesant e că toate acestea influențează nu doar sănătatea creierului ca organ ci și sănătatea noastră psiho-emoțională. Hai să le luăm pe rând.

Hidratarea: dacă în corp avem undeva spre 60% apă, când e vorba de creier procentul urcă spre 80%. Dintre toate organele noastre creierul este cel mai sensibil la deshidratare.

În aceste condiții pentru a avea grijă de el este recomandat să ne hidratăm corespunzător pe tot parcursul zilei dar este esențial să ne începem ziua cu 1-2 pahare de apă. Așa că primul lucru de făcut dimineața este să bem apă la temperatura camerei (unii preferă chiar apa călduță și/sau lămâie ceea ce este la fel de minunat pentru creier și corp!). Astfel creierul se rehidratează după pierderile de peste noapte iar noi o să ne simțim treji și pregătiți de o nouă zi. Studiile arată că ne trezește mai mult o cană de apă dimineața decât o cafea sau un ceai verde.

Asta nu înseamnă ca trebuie să renunțăm la ele, ci doar să le consumăm după ce am băut niște apă.

Dacă e să ne uităm tot la ce zic studiile, e preferabil să amânăm cafeaua până la 90 de minute după momentul în care ne-am trezit deoarece la trezire nivelul cortizolului este natural mare în sânge (ne trezim tocmai pentru că apare această creștere) și undeva la 60-90 de minute după ce ne-am trezit cafeaua, care și ea ridică nivelul cortizolului, are efecte mai benefice pentru întreg organismul nostru.

E important și să ne reamintim că cafeaua deshidratează, deci dacă alegi să o bei, bea și niște apă lângă.

Zicea o neuroloagă într-o carte citită anul trecut că studiile au arătat că persoanele care consumă 8+ pahare de apă pe zi au performanțe cognitive mai mari decât cei care consumă 6 sau mai puține pahare de apă pe zi. Ce îmi spune mie asta? Bea minim 8 pahare pe zi, adaptează cantitatea la stilul de viață, condițiile de mediu (frigul deshidratează și el, nu doar căldura), câtă mișcare / sport faci. Și mai bea un pahar de apă înainte de un examen, o întâlnire importantă, o ședință la care vrei să performezi!

Apa este importantă pentru toate procesele din corpul nostru și mai importantă pentru creier. Iar un creier sănătos ne duce mai aproape de o viață sănătoasă psihic.

Ca și notă personală, o să îi rămân toată viața recunoscătoare colegei mele de facultate de la care am învățat să am apă pe masă indiferent ce altceva mai beau (cafea, ceai, suc etc)! Mulțumesc Dora!

Probabil o să revin cu completări pe tema somnului dar până una alta, am scris aici.

* Încep cu acest articol o serie despre sănătatea creierului nostru și factori de stil de viață care ne impactează calitatea vieții și sănătatea psiho-emoțională.

2022 reading challenge:

  1. Untamed – Glennon Doyle
  2. Sufletul banilor – Lynne Twist
  3. Canionul tiranozaurului – Douglas Preston
  4. Barbatul cu voce frumoasa – Lilian Rubin
  5. E doar in capul tau – Suzanne O’Sullivan
  6. Nomada – Ayaan Hirsi Ali
  7. Povesti vindecatoare – Clarissa Pinkola Estes
  8. Cei uitati – David Baldacci
  9. Greenlights – Marthew McConaughey
  10. Jocurile foamei – Suzanne Collins
  11. Living with your body and other things you hate – Emily Sandoz / Troy DuFrene
  12. Alegerea – Dr. Edith Eva Eger
  13. Pretty girls – Karin Slaughter
  14. Darul – Dr. Edith Eva Eger
  15. Orasul pierdut – Clive Cussler
  16. Ca sa nu te pierzi in cartier – Patrick Modiano
  17. Atomic Habits – James Clear
  18. A good girl guide to murder – Holly Jackson
  19. Postasul suna intodeauna de doua ori – James Cain
  20. Atlas of Hearts – Brene Brown
  21. Shangri-La crucea de sub Antartica – Julio Murillo
  22. Behave The biology of humans at our best and worst – Robert Sapolsky BookClub1
  23. Mitul libertatii si calea meditatiei – Chogyam Trungpa
  24. Vulturul cu doua capete – James Twining
  25. Cu ultima suflare – Paul Kalanithi
  26. Pe taramul fantomelor infometate – Gabor Mate BookClub2
  27. Documentul Matlock – Robert Ludman
  28. Puterile ascunse ale ficatului – Dr. Gabriel Perlemuter
  29. Acolo unde canta racii – Delia Owens
  30. Raul absolut – Alex Kava
  31. Presumed Innocent – Scott Turow
  32. Dovada lumii de dincolo – Eben Alexander
  33. Hrana pentru creier – Lisa Mosconi
  34. Enzima miracol – Hiromi Shinya
  35. Taci si inghite – Tim Spector
  36. Printre tonuri cenusi – Ruta Sepetys
  37. Miraj – Somaiya Daud
  38. Pure, white and deadly – John Yudkin
  39. Mythos. Miturile Greciei repovestite – Stephen Fry
  40. The babysitter – Phoebe Morgan
  41. Jurnalul lui 66 Noaptea in care am ars – Alexandra Furnea
  42. A cool head – Ian Rankin
  43. Crima de la conacul Remy – Holly Jackson
  44. Ultimul mesaj – Laura Dave
  45. Glutenul cum ne intoxica graul cultivat in prezent – Julien Venesson
  46. Revenire – Blake Crouch
  47. Materia intunecata – Blake Crouch

Ce nu am putut citi:

  1. Relicvele altarului – Phil Rickman 121/646
  2. Iernile sufletului – Katherine May 88/218
  3. Femeia la 1000• C – Hallgrimur Helgason 351/538
  4. Hotul de carti – Markus Zusak 128/571
  5. Masura omului – Marco Malvaldi 59/276
  6. Gorki park – Martin Cruz Smith 212/440
  7. Socul – Robin Cook 44/348
  8. Inconjurati de idioti – Thomas Erikson 96/267

Audiobooks:

  1. Born a crime – Trevor Noah

*este primul meu audiobook – in continuare nu ma declar fan de ele si am dificultati in a urmari firul narativ in formatul acesta. Imi plac podcast-urile dar cartile le prefer pe hartie.

Terapie:

  • Am adunat si 13 carti de specialitate anul acesta. Ma declar multumita cu aceasta cifra la care se adauga si cele din lista generala care ma ajuta mult in practica din cabinet.

Per total am citit ceva mai putin ca in 2021, am avut vreo 6-8 saptamani in care nu am putut citi mai nimic (nu stiu daca adun 10 de pagini pe saptamana in perioada aia) si inca am o multime de carti incepute care nu stiu daca o sa ajunga finalizate sau pe lista de Nu…

*Las cu bold ce mi s-a parut cel mai interesant si as recomanda