2020 READING CHALLENGE

52 de săptămâni în 45 de cărți:

  1. Ultimul regat – Bernard Cornwell
  2. The Black Book- Ian Rankin
  3. Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina
  4. Ce stiu cu adevarat – Oprah Winfrey
  5. Cartea numelor – Jill Gregory & Karen Tintori
  6. Pacienti narcisici, terapeuti incepatori – Steven Huprich
  7. Mindfulness pentru incepatori – Jon Kabat-Zinn
  8. The four agreements – don Miguel Ruiz 
  9. Patriarchy Stress Disorder – Valerie Rein
  10. De la terapeut la coach – Julia Vaughan Smith
  11. Darul maniei si alte lectii de la bunicul meu Mahatma Gandhi – Arun Gandhi
  12. Universul te sustine – Gabrielle Bernstein
  13. Femeia nisipului – Kobo Abe
  14. Resurrection men – Ian Rankin
  15. Noapte buna, insomnie – Gregg Jacobs
  16. Legea compensatiei divine – Marianne Williamson
  17. Daca strada Beale ar putea vorbi – James Baldwin
  18. Intre lume si mine – Ta-Nehisi Coates
  19. Ura cu care lovesti – Angie Thomas
  20. Pacienta tacuta – Alex Michaelides
  21. De-a v-ati ascunselea – Ian Rankin
  22. Curajul de a nu fi pe placul celorlalti – Ichiro Kishimi, Fumitake Koga
  23. Cele cinci niveluri ale atasamentului – don Miguel Ruiz Jr. 
  24. Barbatul de 100 de ani care a sarit pe fereastra si a disparut – Jonas Jonasson
  25. Intelepciunea Psihopatilor – Kevin Dutton
  26. Psihologul meu de c**t – Michelle Thomas
  27. Contesa Aneke – Cristina Nemerovschi
  28. Fericit pana la adanci batraneti – Paul Dolan
  29. Copiii din ceata – Laura Stirbu
  30. Poate ar fi bine sa discuti cu cineva – Lori Gottlieb
  31. Curajul de a fi fericit –  Ichiro Kishimi, Fumitake Koga
  32. #confuz – Alex Andronic
  33. Darul psihoterapiei – Irvin Yalom
  34. Acolo unde femeile sunt regi – Christie Watson
  35. Cum sa spui Nu – Marie Haddou
  36. Calul balan – Agatha Christie
  37. Acolo unde se avanta vulturii – Alister Maclean
  38. Fata si noaptea – Guillaume Musso
  39. Cianura pentru un suras – Rodica Ojog-Brasoveanu
  40. Spionaj la manastire – Rodica Ojog-Brasoveanu
  41. Disparitia statuii din parc –  Rodica Ojog-Brasoveanu
  42. Death in the clouds – Agatha Christie
  43. Ragdoll Ultima zi – Daniel Cole
  44. Un apartament la Paris – Guillaume Musso
  45. Povestea ta a inceput demult – Mark Wolynn

„CUM AM TRĂIT ÎN LUMEA LUI 2020 – POVEȘTI DIN PANDEMIE” – E05

Oare ce surprize ar putea aduce o pandemie? Altele decât cele pe care le-am trăit majoritatea dintre noi? Povestea ei e delicioasă, vă las cu ea:

“2020 nu a fost un an atat de rau pentru mine si o spun cu toata umilinta, întelegerea durerii si respectul pentru cei care au suferit,  au pierdut pe cineva drag si pentru medicii care au o viata foarte grea deja de mai mult de 8 luni.

Am avut o situatie aparte care mi-a concentrat toate resursele si mi-a deturnat atentia si actiunile (in mare parte): fix cu cateva zile înainte de debutul pandemiei in martie 2020 am ramas însărcinată. Un noroc si o binecuvantare, desigur, care a venit la pachet si cu reversul medaliei: cu stres suplimentar, precautii mai mari, izolare mai intensa, frica.

Daca ar trebui sa spun un top al atributelor pentru 2020, pentru mine af fi asa: FRICA, VINOVATIE, OPORTUNITATE SI NOROC, BALANTA: PIERDERE SI CASTIG.

Sa explic povestea mea folosind aceste atribute:

FRICA cred ca a fost/este ceva atat de comun si totusi greu de dus pentru ca nu se mai termina. Cand cred ca imi este mai bine, uit un pic de ce se poate intampla rau, imi reamintesc/ mi se reaminteste ca nu s-a terminat si incep starile de anxietate.

Bineinteles ca traim frica diferit; la mine este un amestec de consum personal, de grija si precautii poate exagerate (dezinfectare mult prea frecventa, izolare, decizia de a nu merge nicaieri in vacanta) si de cicalire/ presiune pusa pe ceilalti membri ai familiei.

Frica mi-a accentuat tendintele compulsiv obsesive, obsesia de control, ideea ca sunt singura care poate proteja – tendinta mea nevrotica de a fi “Salvatorul” celorlalti sub care se ascunde falsul sentiment de superioritate din cauza caruia, trebuie sa recunosc, cei dragi au avut de suferit.

Nu credeam ca frica poate avea asa efecte nebănuite si in arii in care nu vezi nici o legatura; frica pe mine ma mobilizeaza, devin suprafunctionala si in acelasi timp, devin toxica pentru cei apropiati mie.

VINOVATIA a aparut ca reactie de contrabalansare: ca sa ma pot bucura de oportunitatile anului 2020 in contextul suferintei colective.

Cand atator oameni le este rau in jurul tau este penibil ca tu sa te bucuri. Ma invinovatesc ca sunt o pasiva cand vine vorba de tragedii colective: nu am dat bani, nu am donat sange.

Din punct de vedere moral simt ca nu am ce model sa prezint copiilor mei. Si ca sunt acel grăunte marunt de nisip care “merge cu turma”, caruia nu ii pasa.

OPORTUNITATEA SI NOROCUL m-au insotit tot anul, in ciuda a tot ceea ce s-a intamplat.

Inca de la inceput.

Izolarea initiala acasa m-a bucurat foarte tare: in sfarsit aveam un timp suplimentar (neconsumat cu drumul catre serviciu) si o flexibilitate a programului care sa imi permita sa: stau mai mult cu copilul, sa imi urmez planul cu hobby-ul meu din care vroiam sa castig suplimentar (caci antreprenoriat nu poate fi numit).

Si asta am si facut. Am profitat. Am invatat programe de editare video, mi-am facut canal de youtube, am creat singura logo-ul si imaginea pentru canal, am realizat nenumarate materiale de lucru pe domeniile pe care am vrut sa aduc valoare adăugată. Nici nu imi vine sa cred ce eforturi am depus…

Apoi a urmat un alt proiect care a inlocuit pe primul (caci nu puteam face doua in acelasi timp): ingrijirea casei si gradinii de la tara unde locuiește tatal meu. Iar aici, anvergura a depasit asteptarile – toata familia s-a mobilizat sa faca lucruri pe care le amanam de ani de zile.

Si rezultatul pana in ziua de azi a fost ca s-a dovedit un an greu, plin de munca. Foarte mare efort dar mai usor de trait/ de dus caci a fost plin de satisfactii.

Bucuria de 2 in 1.

Sentimentul de castig.

O stare de implinire. Ca pot. Ca ce mi-am pus in minte s-a intamplat.

Si acum vine natural BALANTA PIERDERE SI CASTIG.

As mai putea adauga si INTROSPECȚIE. Da, cumva s-au legat lucrurile sa realizez anumite lucruri pe cate le-am făcut tot anul/ si anii trecuti si care au avut impact asupra celor apropiati.

Am trait cu starea de castig ca actiuni facute si am pierdut din vedere ca pun presiune pe ceilalti.

Am uitat ca ceea ce facem e doar un mijloc si ca cei din jur conteaza mai mult.

Ca mobilizarea puternica poate fi in detrimentul relatiilor.

Ca uiti câteodată si te afunzi in ambitia personala. Si uiti sa ai grija cu adevarat de cei apropiati tie chiar daca petreci mult mai mult timp cu ei.

Iar faptul ca petreci mai mult timp cu partenerul de viata nu inseamna neaparat mai bine ci poate insemna dureros: mai ales daca aveti chestii nerezolvate. Dureros ca trebuie sa treci prin procesul de intelegere si acceptare.

Pentru ca atunci cand petreci mult timp alaturi de partenerul de viata ai mai mult timp de discutat dar si iluzia faptului ca poti schimba lucrurile de care nu ai avut timp in trecut. Si nu merge asa:)

Asadar am pierdut pacea, m-am incarcat negativ intr-o prima faza din cauza intelegerii anumitor lucruri legate de propriul psihic. Dar am castigat momente de criza care mi-au permis sa discut altfel lucrurile. Nu spun ca am rezolvat ceva dar am inceput un proces.

In relatia cu copilul am incercat sa folosesc momentele libere sa ne jucam mai mult impreuna. Inclusiv cu totii impreuna. Câteodată ne-a iesit, alteori nu.

Ah, si ce am mai regretat pierderea vacantelor!

Si cat de singura m-am simtit pentru ca oricat de putin timp as fi petrecut cu prietenii mei, timpul asta s-a dovedit a conta foarte mult.

In ceea ce priveste relatia cu prietenii, trebuie sa recunosc ca m-am adancit si nai tare in izolare. Nu stiu de ce fac asta.

Am recuperat putin prin retelele de socializare.

In concluzie, a fost un an controversat. Si intens.”

Între timp noi am făcut cunoștință cu puștiul (virtual firește) și el cu 2020. Bun venit pitic! Să aduci toate provocările bune alor tăi și să fie prima și singura pandemie din viața ta!

„CUM AM TRĂIT ÎN LUMEA LUI 2020 – POVEȘTI DIN PANDEMIE” – E04

Ea a ales să se uite la ea și în ea în toată perioada asta. A căutat mai degrabă să se uite la ce poate să facă cu timpul ăsta astfel încât să se (re)descopere, să vadă pe unde mai poate să învârtă rotițele interne astfel încât să îi fie mai bine, în primul rând cu ea, și apoi și cu cei din jurul ei.

Introspecția și uitatul în oglinda interioară, lucrul cu sine, responsabilizarea noastră față de noi înșine pot să fie de mare folos în general, și poate cu atât mai mult în perioade de genul acesta când pare ca „viața” ne-a oferit o mică/mare pauză de la rutina obișnuită.

Povestea lui V:

„Perioada asta pentru mine a fost foarte benefica, plina de lectii de la Soarta si am trecut printr-o transforamare profunda!

Cele mai mari provocari au fost sa ma uit cu sinceritate, detasare si acceptare in oglinda si sa imi recunosc cu adevarat punctele dezarmonioase, sa vad, apreciez, iubesc persoana mea, asa cum este cu bune cu rele, sa fiu mai intelegatoare cu mine si sa incerc sa identific cand intra autobiciurirea in joc… O alta provocare a fost sa inteleg ca nu intotdeauna cei care ti se arata a fi prieteni apropiati, chiar iti sunt prieteni apropiati… Am “pierdut” mai multe persoane de pe lista de prieteni, vazand ca poate de multe ori unele persoane cauta o ancora sau o sursa de atentie din partea ta, sau pur si simplu se hranesc din tine si nu neaparat sunt langa tine pentru ca PUR SI SIMPLU VOR sa fie langa tine, sa iti fie prieteni… A fost un pic dureros dar intr-un final am inteles ca asa este viata unii vin si raman alaturi de tine, altii vin sa te invete ceva, sau sa invete ei ceva la randul lor, altii vin isi iau portia de supravietuire si au plecat… Ma bucur ca am reusit sa trec peste aceste prietenii fara sa imi ramana o ura, repulsie sau tensiune in interior fata de ei… Iar astfel am mai invatat sa fiu mai atenta si sa imi ascult cu mai multa atentie instinctul!

Am reusit sa ma imprietenesc cu nesigurantele, fricile mele, sa trec prin ele incercand sa inteleg provenienta lor, sa identific lipsa de incredere in sine si sa incep sa trec dincolo de barierele sigurantei si a comoditatii (mai ales) emotionale.

Avand mult timp liber si mai ales in singuratate m-am autoanalizat, mi-am analizat trecutul, prezentul, atitudinea mea fata de anumite situatii din trecut, fata de anumite persoane si cum imi influenteaza atitudinile respective prezentul. De aici am invat o gramada de lucruri despre mine, impacandu-ma si facand pace cu situatii dureroase/tensionate din trecut si avand in prezent, astfel un suflet mai curat, linistit , impacat si fericit. Este un proces greu si dureros… dar o data ce il parcurgi  in profunzime) simti ca durerea si lacrimile din trecut te-au curatat, te-au format, te-au cizelat in ceea ce esti acum!

Nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva… am luat perioada asta asa cum este , am acceptat-o si am incercat sa vad ce pot sa fac in sensul pozitiv de aici, pe toate planurile… asa ca nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva anume…. era o combinatie de vacanta & boot camp :)) & scoala emotionala si spirituala pentru mine.

Mai departe as dori sa duc, felul constructiv de a gandi, indeferent de greutatea situatiei sa caut solutiile si sa nu ma impiedic in greutati, sa am mai mult curaj sa ma arunc cateodata cu capul inainte, sa risc, sa traiesc, sa ma accept, sa ma iubesc pe mine in primul rand… astfel atitudinea asta se reflecta si in restul relatiilor, prima relatie care trebuie armonizata este cea cu tine si cu interiorul tau!

hmmm… stres, nu neaparat as spune stres, mai degraba proces de crestere, maturizare emotionala, spirituala, interioara; ceea ce uneori sau de cele mai multe ori este mai dureros (cum a fost si in cazul meu)… am avut inainte, cum am zis perioada asta mi-a venit ca o binecuvantare sa ma vad din exterior si sa invat despre mine muulte lucruri.

Relatia mea a trecut printr-o transformare, in sensul pozitiv. Am reusit sa il cunosc mai bine pe partenerul meu, sa comunic mai bine cu el, sa il ascult mai bine. Relatia cumva s-a maturizat si legatura s-a insanatosit, a devenit mai puternica din toate punctele de vedere…

Respectand intimitatea si nevoia celuilalt de a fi singur, dand mai mult spatiu celuilalt, acceptand mai mult felul lui de a fi, incercand sa fim amandoi mai intelegatori unul cu celalalt ( in sensul profund al cuvantului), acceptand si incercand sa inteleg “piticii” lui m-au/ ne-a ajutat foarte mult sa nu avem tensiune sau daca se tensiona situatia reuseam sa rezolvam pe loc fara sa lasam sa se ingramadeasca tensiunea… Eu ma bucur ca am avut ocazia sa trec printr-o astfel de perioada acum… si sa urc o treapta mai sus.”

Tu te-ai uitat azi în oglinda ta interioară?

2019 reading challenge

In 2019 mi-am petrecut timpul cu:

  1. Necredincioasa – Ayaal HArsi Ali
  2. Strada Dughenelor Intunecoase – Patrick Modiano
  3. Otrava iubirii – Eric-Emmanuel Schmit
  4. Eu sunt Malala – Malala 
  5. Biblia pierduta – Igor Bergler
  6. Testamentul lui Abraham – Igor Bergler
  7. Penelopiada – Margaret Atwood
  8. Defecti – Cecilia Ahern
  9. Casatorie de amatori – Anne Tyler
  10. Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris
  11. Inteligenta erotica – Esther Perel
  12. Jumatate inocenta, jumatate inteleapta – Susie Orbach
  13. Abilitati de relationare in cuplu – Matthew McKay / Patrick Fanning / Kim Paleg
  14. Creierul si Inteligenta Emotionala – Daniel Goleman
  15. Barbati care urasc femeile – Stieg Larsson
  16. Pisica lui Dalai Lama
  17. The Murder of Roger Ackroyd – Agatha Cristie
  18. A good hanging – Ian Rankin
  19. 20 de ani in Siberia – Anita Nandris-Culda
  20. Ritualuri zilnice ale oamenilor de geniu – Mason Currey
  21. Constelatii familiale pentru cupluri – Bert Hellinger
  22. Povestea mea – Michelle Obama
  23. Rugaciune pentru Cernobil – Svetlana Aleksievici
  24. Distruge-ti obiceiurile nocive – Joe Dispenza
  25. Toata lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr

„CUM AM TRĂIT ÎN LUMEA LUI 2020 – POVEȘTI DIN PANDEMIE” – E02

Mamă de 2: V – puștiul ceva mai mare și ai zice “mai înțelegător”, M – puștoaica suficient de mică încât să știi că un prea înțelege cum e cu lumea adultă. Iată povestea ei din pandemie:

“Deci, principala provocare a fost sa imi calmez copilul, care era panicat ca o sa murim. Eu personal nu m-am stresat f tare legat de virus, am zis “asta e, o facem si pe asta”, dar V (n.r. băiatul) era stresat. A trebuit sa ii explic zile la rand ca nu vom muri, pt ca ma intreba zilnic, dupa vreo saptamana cred ca i-a trecut.

Alta provocare a fost sa gasesc mereu alte mancaruri de gatit, si nu glumesc 😁, daca am fost redusi la supermarketuri a iesit din ecuație mancarea “din oras”.

Alta provocare a fost sa nu o iau razna fara contact uman, fara paharul ala de vin ocazional cu prietena mea din copilărie.

Cel mai fain lucru care a venit cu pandemia a fost ca am stat acasa o luna, pe care am privit-o ca un concediu nesperat, pt mine asta a fost magic, sa stau mai mult cu copiii, sa citesc, sa ma uit la filme in nesimțire, sa mananc ca sparta, si sa dansăm. Noi in pandemie am dansat, atat de mult ne-am bucurat de ocazie sa stam impreuna. Fara munca, scoala, gradi, stres etc.

Stresul pentru mine in pandemie nu a fost o optiune, eu m-am simtit bine acasa. Am avut si unele mici semne de intrebare legate de ce va fi cu noua situatie, dar mici.

Relatia…spre surprinderea noastra, amandoi am fost in mod egal socati sa vedem ca dupa 10 ani de casnicie si 2 copii, am avut o luna de izolare in care ne-am simtit confortabil, certurile s-au redus f mult, probabil din lipsa de stres-oboseala de pe munca si la final bilantul a dat cu plus.

Ce as fi vrut eu sa pastrez dupa toata treaba asta…probabil statutul de mama casnica, pt ca sa fiu plecata 8 ore jumate pe zi inseamna ca ei cresc fara mine, acum stiu ca e imposibil, as lua-o razna dupa primele 6 luni…

Si M (n.r. fata) a fost cea mai castigata de fapt, ca nu a mai trebuit sa mearga la gradi, bai nene era in extaz. Si eu la fel, nu a mai racit din martie 😂.

V in schimb a venit acasa urland in ultima zi de scoala, am crezut ca si-a rupt ceva, urla ca din gura de sarpe…era trist ca se inchide scoala. Ma pufnea rasuț, dar nu puteam sa rad in fata lui, a fost ceva tragi-comic un pic, si la fel i-a trecut după o saptamana cand a descoperit ca de fapt poate face ce vrea el acasa.

De barbat e mai nasol, saracu’, din martie e dadaca, si chiar daca spune ca ii e groaza sa inceapa harababura la scoala, e de fapt incantat ca merge inapoi la munca 😂.

Era sa uit, am avut noroc cu casa bunicilor lui N (n.r. N – soțul, casa e într-un sat “uitat de lume dar recent descoperit de “lumea bună” – nu îi spun numele că ar fi ușor de descoperit autoarea textului), mergeam des acolo, la “munci agricole”, si m-am apucat de renovat putin, a fost fain ca nu am fost redusi nici macar la curtea noastra…”

Ce iau eu din povestea ei?

  • Că au avut noroc cu o curte
  • Că au avut noroc cu o casă la țară, chiar dacă e casa bunicilor tot ne dă ocazia să evadăm din cotidian și din rutină
  • Că o provocare pentru femei, poate mai mare pentru mame, e legată de “oare ce să mai fac de mâncare”?
  • Că copii s-au bucurat de părinți și părinții de copii
  • Că copii au frici și e important să stai cu ei să îi asculți, să îi asiguri și reasiguri, să le vorbești pe limba lor până se liniștesc
  • Că și după 10 ani de căsnicie (cred că sunt ceva mai mult de relație) și 2 copii poate să îți placă de celălalt și să aveți o relație faină (și trebuie să mă laud cu unele din cele mai faine si longevive cupluri prin preajma mea!!! Să fiți la fel și de aici înainte!!! Vă iubesc tare mult!❤️)

Pentru voi cum a fost perioada asta?