Frica și rușinea în peri / meno / post menopauză

Dacă ar fi să te întreb care crezi că e cea mai întâlnită emoție, la femeile care fie tranzitează peri menopauza, fie sunt deja la post menopauză, oare ce ai răspunde? Probabil ai spune… frica. Și fix așa e.

Dar a 2a? Ai putea oare să crezi că e rușinea?

Hai să îți spun un pic cam cum sună poveștile emoțiilor pe care le aud.

Cum spuneam mai sus, cred că cea mai răspândită dintre ele între femeile care se află pe drumul tranziției este frica. Și ea apare pentru că:

  1. Nu știi ce ți se întâmplă.
    Cumva de aici a pornit documentarea mea și apoi dorința de a scrie cât de mult pe temele acestea. Când ajungi în punctul în care simți că ți se întâmplă lucruri (poate iei în greutate, poate îți piere cheful de sex, poate începe să îți cadă părul, poate te dor articulațiile etc), că brusc te comporți ciudat cu ceilalți (țipi din nimic, nu vrei să vorbești cu cei dragi, îi eviți că ești fără energie etc), că nu te mai recunoști (ai pusee de anxietate fără un motiv clar, plângi ușor și la orice, ai ceață mentală, uiți cuvinte banale etc) te apucă o frică de nu știi cum să o cuprinzi. Aici găsești lista cu simptomele de peri menopauză!
  2. Medicul (care știe și nu prea ce e cu meno) îți spune  fie că nu ai nimic, fie că e în capul tău și ai nevoie să tratezi capul, fie îți spune că asta e… vârsta / bătrânețea! Ia de aici încă o tură de frică că tu simți lucruri, nu ți bine și nu ți se oferă informații, soluții, crezare etc…
  3. Nu știi în ce te transformi. Ce rămâne din tine după ce se termină tot procesul ăsta. Dacă o să mai fii tu sau cum o să fie noul tu…

Rușinea vine la pachet cu frica fiindcă:

  1. Dacă medicul spune că nu am nimic dar eu simt înseamnă ca sunt eu „defectă” – ah firește că asta o să genereze o altă frică! Că doar sunt defectă și acum cum mă repar?
  2. Să vorbesc cu alte femei despre asta nu pot și nu se face – pare că eu sunt singura care trece prin așa ceva. Pare că eu sunt singura care nu se descurcă cu asta
  3. Să vorbesc cu familia despre asta: soț/partener, copii – nu se cade să vorbim despre asta așa de principiu. Că nu vorbim nici despre sănătatea psiho-emoțională, sexualitate, menstruație, ciclu etc. Pe de altă parte dacă merg să le spun înseamnă că nu sunt în stare să mă conțin, să fiu bine, să trec peste asta – și doar nu sunt singura femeie care trece prin asta că femeile trec dintotdeauna prin asta. Și dacă eu vorbesc despre asta înseamnă că îmi caut scuze și nu fac destul efort.

Sesizați dualitatea de mai sus? Pe de o parte sunt singura care trece prin asta, nu vorbesc cu alte femei despre asta. Dar pe de altă parte toate femeile au trecut sau vor trece prin asta numai eu nu sunt în stare să mă descurc.

Dacă e să mă gândesc la aceste două emoții în acest context, și adaug anxietatea și depresia care pot să apară în peri menopauză (sau oricând pe parcurs) nu mi greu de înțeles de ce uneori femeile astea se simt nebune!

Dragă femeie, să știi că nu ești nebună!

Să știi că nu ești singură!
Să știi că nu e rușinos să vorbești despre ceea ce ți se întâmplă!
Să știi că nu ești defectă sau slabă pentru că vorbești despre asta!
Să știi că nu cauți scuze atunci când le spui și celor dragi ce ți se întâmplă.

Dragă femeie, doar pentru că alte femei înainte noastră au suferit în tăcere și singure NU e nevoie să o facem și noi!
E ok să ceri ajutorul!
E ok să vrei soluții care să te ajute să îți fie mai bine și mai ușor!
E ok să ceri sprijin!

Am început să scriu despre peri / meno /post menopauză (și datorită vârstei mele) mai ales datorită clientelor mele care sunt undeva pe drumul acesta de tranziție.

Și mai ales datorită emoțiilor pe care aceste femei minunate le trăiesc.

Îmi doresc să ajungă la cât mai multe femei ideea că nu e musai să sufere în tăcere, singure, fără sprijin sau soluții. Dacă aveți întrebări pe temele astea, aici sunt!

Am scris despre somn și peri / meno / post menopauză aici.

Ce cadou mi-am făcut de ziua mea? Un consult la specialistul în peri / meno / post menopauză!

Hai să încep cu concluzia azi: doamnelor dacă aveți peste 40 (bine chiar și dacă aveți peste 30 și vă simțiți straniu…) vă rog eu căutați un specialist în peri / meno / post menopauză, faceți o programare și mergeți la o discuție despre ce presupune perioada în care vă aflați și întrebați cam ce opțiuni sunt!

Hai să vă zic mai pe larg acum despre ce e vorba.

În terapie mă întâlnesc cu o mulțime de povesti, probleme, provocări. Mă întâlnesc și cu oameni în diferite etape de viață.

Anul trecut scriam aici despre cum ne afectează ciclul ovarian și hormonii sănătatea și echilibrul psiho-emoțional

Între timp, poate și pentru că tocmai am făcut eu 44, dar și pentru că multe din clientele mele sunt în aria 35-45 de ani, am început să mă documentez tot mai mult despre peri menopauză, menopauză și post menopauză. Și așa am aflat o mulțime de informații interesante:

  1. Nu avem foarte mulți specialiști care să se ocupe de femei în aceste etape de viață. Până acum am aflat de 2 la Cluj, 1 la Timișoara și 1 la București – am mai primit încă 2 nume!
  2. Majoritatea ginecologilor nu sunt specializați în peri/meno/post menopauză și nu sunt la zi cu studiile și modalitățile de abordare a tranziției (din perspectiva mea e foarte trist dar ăsta pare să fie adevărul)
  3. Peri menopauză – etapa de tranziție naturală de la „anii reproductivi” care poate dura până la 10, chiar 15 ani
  4. Menopauză – ziua în care se împlinește anul de la ultima menstruație
  5. Post menopauză – restul vieții unei femei
  6. Majoritatea medicilor care nu sunt specializați în aceste arii sunt mai degrabă ancorați la informații și studii de acum 20 de ani – studii care au făcut (și fac în continuare) mult rău femeilor
  7. Femeile trăiesc mult bullying si gaslighting când merg către un medic și povestesc ce li se întâmplă. Printre cele mai „blânde” mesaje primite: mai vorbim, asta e – vârsta…
  8. Simptomele în peri menopauză sunt variate și pot să fie cam din orice arie (revin mai jos cu o listă a lor pe care am compilat-o până acum)
  9. Faptul că încă aveți menstruație sau ies analizele hormonale (din sânge) bine nu înseamnă că nu ați început tranziția
  10. Peri menopauza se diagnostichează mai degrabă din simptomatologie și nu neapărat din analize de sânge

Semne / simptome ale peri menopauzei:

În primul și în primul rând: nu te mai recunoști – ești tu dar ceva e schimbat!
Apoi oricare și oricâte din următoarele:

Ciclu ovarian mai scurt
Menstruație neregulată
Menstruație mai scurta – eventual mai abundentă
Retenție de apa – în oricare din fazele ciclului mai ales dacă e ceva ce nu pățeai înainte
Ceață mentală
Îți pierzi ușor cuvintele
Uiți ce voiai să spui fix acum
Transpirații nocturne
Insomnie
Schimbarea patternului de somn
Bufeuri
Transpirații reci
Palpitații
Tinitus
Vedere încețoșată – dificultate de a vedea bine/clar noaptea
Dereglarea senzorului de temperatură: îți este brusc frig sau cald într-un context atipic
Anxietate accentuată
Depresie
Panică bruscă
Schimbări bruște de dispoziție
Pusee de nervi
Iritabilitate crescută
Plângi ușor – neașteptat, la lucruri “mărunte”
Dureri articulare
Dureri de mușchi
Osteopenia / osteoporoză
Frozen shoulder – înțepenirea fără motiv a umărului
Modificarea mirosului preparației
Căderea părului
Subțierea părului
Fir de păr mai uscat
Dureri de sâni
Lipsă de motivație
Scăderea libidoului – lipsa dorinței sexuale
Luat în greutate fără motiv – același regim alimentar și / sau de mișcare – mai ales cu depozite de țesut adipos în jurul abdomenului
Probleme digestive
Te sperii ușor și brusc
Te lovești de suprafețe
Rezistență la insulină și creșterea glicemiei fără a schimba ceva în alimentație
Creșterea colesterolului, la fel, fără a schimba ceva în alimentație
Lipsa energiei – oboseală continuă sau constantă
Incapacitate de concentrare
Vagin uscat
Durere la contact sexualâ
Incontinență urinară
Dureri de cap / migrene
Simptome de tipul pre-menstrual
Puls ridicat
Senzația ca inima bate mai repede / mai tare
Acnee
Probleme de memorie
Infecții urinare
Ochi uscați
Amețeală
Stimă de sine scăzută
Piele uscată
Mâncărimi de piele
Constipație
Gură uscată
Probleme de dantură și gingivale

Cel mai probabil nu sunt toate. E posibil să revin cu un up-date la lista asta pe cum mai aflu

Dar… dacă vă regăsiți în mai multe dintre ele, dacă au apărut una după alta, în orice ordine, dacă e ceva schimbat la voi… și dacă aveți peste 35, mai ales peste 40, înainte să mergeți la orice specialist sau în același timp, mergeți si la un specialist în menopauză. Spuneți ce vi se întâmplă și ce ați observat și vedeți dacă e cazul să investigați acest aspect al vieții voastre…

Mai ales că avem opțiuni în a face această tranziție mai blândă și pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Sunt intervenții în zona de stil de viață care sunt în linia 1! O să revin cu un text despre asta curând, sper.

Apoi putem obține suport din partea unor plante și adaptogeni

Dar cel mai și cel mai important putem beneficia de Terapie de Substitut Hormonal (HRT cum e denumită în engleză) – sunt multe opțiuni și merită să știm de ele și să ne spună cineva clar riscurile și beneficiile și să luăm decizii asumate!

Se pare că putem să ne uităm și prin niște analize dacă suntem în peri menopauză. Din ce am înțeles până acum, un singur laborator face testele și sunt undeva în jur de 2000 de lei – mă mai documentez și aici

Cumva simt că încă îmi lipsesc o mulțime de informații pe această tema dar îmi doresc tare mult să începem conversațiile despre asta și să ne susținem între noi astfel încât să fim sănătoase atât la corp, cât și la cap, minte și suflet!

Și mă întorc la concluzia de la început: căutați un specialist și faceți o programare!

Ah și musai musai: control gineco, eco mamară și mamografie (daca aveți peste 40) – ne pot salva viața și
Sunt sigură că Viața Ta Merită Trăită!

P.S.: Îmi doresc să contribui la informarea și susținerea femeilor în aceste etape de viață (peri / meno /postmenopauză) , așa că am creat acest grup de whatsapp. Dacă simți să te alături, hai!

Hormonii, menstruația și sănătatea psiho-emoțională a femeilor

*acest material este mai degrabă dedicat femeilor pentru că vorbim de ciclul menstrual și cum ne afectează pe noi, dar hormonii în general pot să influențeze și sănătatea bărbaților

Când vorbim de femei și hormoni de obicei ne referim la estrogen și progesteron. Sunt cei 2 hormoni care ne influențează cel mai mult ciclicitatea lunară a menstruației. Știm că modul în care ei se manifestă în organismul nostru pe parcursul unei luni nu este liniar, ba mai mult nu este are un pattern identic de la lună la lună. Este deja recunoscut faptul că fiecare zi este diferită din punctul de vedere al acestor 2 hormoni dar și ca fiecare lună poate sa fie diferită – mai simplu spus, o lună nu e obligatoriu să semene cu o altă lună când e vorba de hormoni.

Un ciclu menstrual tipic este considerat a avea 21 până la 35 de zile, dar regulat este, general acceptat, un ciclu de 28 de zile care începe cu ziua 1 de sângerare. Din acest moment cele 28 de zile se împart în:

  • Faza 1 – faza foliculară – în medie 10-14 zile

În această fază este inclusă și perioada de 3-7 zile de menstruație unde de obicei atât estrogenul cât și progesteronul au nivel scăzut și relativ egal. După aceste zile, până la ovulație estrogenul începe să crească  și ajunge la vârf fix înainte de ovulație – ziua 13-14. Spre finalul acestei faze intervine și hormonul de stimulare foliculară care ajută la producerea ovulului

  • Ovulația – în această etapă crește și hormonul luteinizant care ajută la eliberarea oului din ovare
  • Faza 2 – faza luteală – în medie 14 zile

În acestă fază începe să crească producția de progesteron care are un vârf cam în ziua 21. Undeva în zilele 14-19/20 (adică după momentul ovulației) avem de obicei o scădere a nivelului de estrogen care apoi are o nouă etapă de creștere, având un alt moment de vârf (dar cu nivel mai scăzut decât în faza maximă din ziua 13-14) aproximativ în aceleași zile cu progesteronul.

După acest moment în care atât estrogenul, cât și progesteronul au valori ridicate, ambii hormoni încep să scadă până spre ziua 28 când apare sângerarea și se reia ciclicitatea celor 28 de zile.

Așa cum spuneam mai sus, dacă ne uităm la această ciclicitate vedem că zilele nu seamănă una cu alta din punct de vedere a nivelului de hormoni din sistemul nostru.

Medicina și studiile au o mulțime de informații utile pentru sănătatea noastră. Cu toate astea până de curând femeile nu au fost incluse in majoritatea studiilor medicale. Motivul general acceptat este legat fix de această instabilitate a hormonilor pe parcursul unei luni care duce la o variabilitate foarte mare. Dar apoi rezultatele (studiilor efectuate pe bărbați) au fost luate și „adaptate” pentru femei cu ideea că „femeile sunt doar niște bărbați mai mici” – sper că sesizați incoerența acestor practici: nu le luăm în studii că sunt prea variabile hormonal, dar considerăm rezultatele valide și pentru ele chiar dacă au fost făcute pe indivizi cu bază hormonală stabilă…..

Dacă începem să monitorizăm aceste etape și să ținem un jurnal al lor e posibil să observăm o mulțime de diferențe în modul în care arată și se comportă corpul nostru, dar și în modul în care ne simțim psihic și emoțional în fiecare dintre aceste faze, dar și în fiecare dintre zilele din aceste faze.

Din ceea ce se cunoaște până la acest moment, am putea să observăm că:

Faza 1 – foliculară se caracterizează prin:

  • Corpul nostru este mai subțire, mai bine definit, mai ușor
  • Nu prea avem retenție de apă
  • Avem nevoie de mai puține calorii
  • Nu prea avem „pofte”
  • Putem mânca mai puțini carbohidrați (mai ales cei simplii: făini, zaharuri, etc)
  • Avem mai multă forță: fie putem să ridicăm mai greu, fie putem să facem activități cardio
  • Suntem mai senine, mai zen, mai liniștite, mai calme
  • Avem mai multă poftă și chef de viață

Cu alte cuvinte e faza în care cel mai probabil simțim că putem să cucerim lumea și că nimic nu ne stă în cale.

Din punctul meu de vedere aici e cel mai ușor pentru noi să facem lucruri, să „mutăm munții”, să facem sport intens, să avem zile pline de activități, să avem dieta mai strictă etc

Faza 2 – luteală are caracteristici de genul:

  • În general aici e posibil să „luăm în greutate” câteva kg: de obicei până la 3 kg în plus
  • Apare retenția de apă (parte din acele kg în plus sunt fix de la retenția de apă)
  • Ne este mai des, mai mult foame – vrem să mâncăm mai mult
  • Avem „pofte” – fie de dulce, fie de sărat, sau chiar de amândouă în același timp
  • Mâncăm mai mulți carbohidrați – ce e interesant e că se pare că avem nevoie de mai mulți carbs în perioada asta, dar e important să ne focusăm pe cei care aduc și beneficii organismului nostru: carbohidrații complexi (făini integrale, cartofi dulci, fructe mai dulci: curmale, banane etc)
  • Avem mai puțină forță și rezistență fizică: ni se potrivește mai multă odihnă, mișcare blândă (plimbări, yoga etc)
  • Vrem să dormim mai mult
  • Pot apărea schimbări bruște de dispoziție
  • Pot apărea stări de anxietate
  • Pot apărea stări de tristețe, negativism, lipsă de motivație, încredere, viziune

În această fază de obicei suntem mai lente, mai fără chef de viață sau cu fitilul mai scurt și e posibil să ne enervăm mai ușor. E și mai posibil să ni se activeze mai ușor tot felul de frici.

De aceea e important să avem mai multă grijă de noi. Să ne purtăm mai blând cu noi. Să fim mai atente la nevoile noastre și să ni le îndeplinim. E important să nu punem la fel de multă presiune pe noi la sport, la dietă, la activități și chiar la interacțiunile cu cei din jur.

E important să ne odihnim suficient, să încetinim ritmul și în același timp să ne focusă pe practici care ne susțin echilibrul psiho-emoțional: yoga, meditație, respirație, plimbări sau orice vă cade bine doamnelor și care vă ajută la relaxare și echilibrare.

Cred că în etapa asta e important să ne ținem mai departe de ceea ce ne stimulează în sens negativ: de la conversații iritante, la stimulente care ne pot supra-excita sistemul nervos (prea multă cafea, zahăr, alcool), știri negative, etc

Firește că toate astea sunt important de echilibrat în general în viața noastră dar cred că sunt și mai importante în zilele când hormonii noștri au impact și mai mare asupra echilibrului nostru.

Un fapt interesant care se aplică ca regulă generală indiferent de fază sau ziua din ciclu menstrual: noi femeile avem nevoie de mai mult somn pentru a avea o sănătate hormonală optimă.

*am găsit referințe care spun că avem nevoie de minimum 20 de minute în plus, dar și referințe care spun că bărbații pot să fie ok cu 6-8 ore de somn pe noapte, pe când femeile au nevoie de 8-10 ore de somn pe noapte!

Așa cum spuneam și la început, chiar dacă reușim să buchisim la un moment dat cum arată fazele astea, ce avem nevoie în fiecare dintre ele, cum ne comportăm și simțim etc nu e obligatoriu ca o lună să semene cu alta așa că e și mai important să avem atenția activă către noi tot timpul și să luăm în calcul că regula este că nu e o regulă general valabilă în cum o să fie ciclul nostru menstrual luna asta!

Sunt luni în care poate o să producem mai mult estrogen sau mai puțin. Sunt luni în care progesteronul o sa fie mai ok sau mai puțin ok și tot așa. Și toate astea o să ne afecteze atât corpul fizic: cum arată, ce poate; cât și dispoziția și starea emoțională.

Și cel mai important este să fim blânde cu noi și să ne purtăm de grijă!

Las la urmă un hormon care pare că este mai stabil dea lungul zilelor noastre, și care este mai degrabă asociat bărbaților: testosteronul. Dar doamnelor, e un hormon important și pentru noi! Merită să îl luăm în calcul când e să ne facem un set de analize hormonale!

Tu femeie frumoasă ai observat diferențe între zilele tale? Sau între lunile tale?