Când viața îți dă lămâi fă limonadă

Porneam blogul prin 2008 (dacă amintirile mele sunt corecte). În primii ani am scris destul de constant și consecvent. Publicam cel mai mult aici, și uneori prin diverse reviste. În cea mai mare parte au fost gândurile unui psihoterapeut destul de la început de drum despre diverse teme care îmi păreau interesante atunci.

Apoi m-am lăsat furată de vârtejul vieții și am mai uitat, mi-am mai amintit să scriu câte ceva…

Se pare ca zeii lui 2020 au venit, pe lângă pandemie și lock-down care mi-a reorganizat o mare parte din activitatea profesională, și cu valuri de înnoire – cel puțin al mediului ăsta online pe care de multe ori în ultimii ani l-am neglijat – sau mai bine zis nu am mai scris atât de constant și consecvent.

În seara în care mi-am dat seama că nu merge și că pare că e mai serioasă treabă am avut o furtună de gânduri și emoții care mai de care mai aprinse și intense. Țin destul de mult la spațiul ăsta și cumva era o formă de a avea o „istorie” și o documentare a peripețiilor mele prin lumea asta mare. Pe care am simțit la început că am pierdut-o. mai ales că știu că o parte din textele din ultimii ani nu le am salvate și prin altă parte. Erau doar aici. Doar online.

A fost un proces destul de scurt și intens care s-a finalizat cu gândul că asta e… e timpul să o iau de la început. Și vedem ce și cum și dacă mai putem recupera ceva – răspunsul a venit după câteva zile și nu, nu pot să recuperez arhiva așa că mă bazez pe ceea ce mai am salvat prin calculator…

O să încarc pe rând aici materialele din trecut și odată cu acest proces de înnoire îmi doresc să regăsesc cheful și sporul de a scrie consecvent.

Materialele vechi o să apară cu o notă de subsol: [din arhiva veche]. Tot ce nu poartă această notă este scris în ultimul an.

Bun venit în noul meu loc de joacă cu cuvintele 🙂

Ritmul vieții

Gasisem zilele trecute, pe site-ul unui cunoscut, o metafora extrem de interesanta.

Se refera la modul in care putem transpune pe hartie ritmul vietii. De fapt cele 2 ritmuri ale vietii. Luati-va un minut sa va ganditi cum arata ritmul cardiac pe EKG sau undele cerebrale pe EEG. Cred ca toata lumea va fi de acord cu mine ca acestea sunt sinusoidale. Sau asemanatoare unor valuri, daca comparatia va place mai mult. Ele au puncte de maximum si puncte de minim. Iar intre aceste puncte, momente de urcare, dar si momente de coborare. Acum, daca e sa mergem mai departe cu scurta analiza, v-as invita sa va ganditi pentru o clipa, care este momentul in care aceste unde devin liniare. Pai haideti sa vedem: EEG-ul este liniar cand omul este in moarte cerebrala. In situatia asta, doar creierul este mort, iar corpul este sustinut in viata de aparate. Acum nu stiu sa va spun daca sau cati si-au revenit din aceasta stare (care este diferita de coma), dar stiu ca majoritatea medicilor considera imposibila recuperarea. Pe de alta parte, EEG-ul e liniar in momentul in care inima inceteaza sa mai bata. Cand murim!

Toate acestea sunt fapte stiintifice. Totusi, eu va spuneam mai sus de o metafora. Pai e tocmai asta. A ritmului vietii!!! Tocmai v-am arata mai sus ca atat ritmul vietii fiziologice, cat si al vietii psihologice este departe de a fi liniar. Are curbe. Are momente de + si momente de -. Creste si descreste!

Si cu toate astea, noi oamenii, de multe ori, ne dorim ca viata noastra sa fie liniara. Sa nu fim niciodata tristi, suparati, furiosi. Ne dorim sa fim intr-o stare constanta. Mai mult, de cele mai multe ori, ne dorim sa fim constant pe +: fericiti, bucurosi, etc.

Acum stau sa va intreb ce se intampla cu o retea electrica daca e supraincarcata? Tatal meu, care e electrician, mi-a spus ca aceasta se arde…

Ritmul vietii ne arata ca o stare liniara inseamna moarte. Atat biologia, cat si fiziologia corpului nostru nu fac diferenta in liniar + si liniar -. Acolo exista unde pentru viata si linie pentru moarte!

Dar noi cautam o viata liniara!

V-as sugera, acum, pentru inca un minut sau mai multe daca va permite timpul sa stati si sa meditati putin la ideile de mai sus. La cum ar fi viata voastra daca ar fi o linie. Mai mult, daca vedeti viata ca fiind acum o linie, fie ea si pe -, daca va simtiti asa, ganditi-va putin si vedeti daca nu aveti si +-uri: oricat de mici sau mari, oricat de vizibila sau nesemnificative, cred ca, sunt si +-uri.

Altfel nu ar fi viata! Si, probabil, aceiasi situatie se regaseste si in cazul liniar pe +.

Asa ca haideti sa traim viata asa cum e ea, in valuri, sis a multumim pentru – caci dupa urmeaza urcarea si sa ne bucuram de + stiind ca urmeaza o curba descrescatoare care ne va duce spre o alta panta ascendenta.

[din arhiva veche]