Cum gestionăm nesiguranța?

Trăim o perioadă tare tulbure. E plină de nesiguranță și incertitudine. E o stare care cu siguranță nu ne face bine pe termen mediu și lung și ar fi de preferat să facem tot ce ține de noi pentru a diminua efectele negative.

Perioada asta și ceea ce trăim, fiind stresantă și venind și cu o serie de frici la pachet, poate să se manifeste în diferite moduri:

  • La unii dintre noi crește anxietatea, suntem mai temători sau panicoși. Poate chiar facem tot felul de scenarii în minte noastră despre ce se poate sau nu se poate întâmpla în perioada asta
  • Altora poate ni se accentuează tristețea sau melancolia. Și suntem „Blue” mai tot timpul. Sau plângem mai des. Poate nu reușim să vedem luminița de la capătul tunelului și ziua când ieșim afară sau ne reîntoarcem la muncă.
  • Alții poate suntem mai agitați și nervoși – ne rățoim la colegi sau la cei dragi fără să știm exact de ce.
  • Sau poate în perioada asta unora dintre noi ni se accentuează toți acei „trebuie” ai curățeniei, ordinii, disciplinei și întoarcem casa și dulapurile sau biblioteca cu susul în jos de 3 ori pe săptămână…

Suntem diferiți și fiecare reacționează diferit în perioada asta. Unii poate dormim mai mult, alții poate mai puțin. Unii poate ne concentrăm mai ușor alții mai greu. Unii reușim să fim productivi sau din contră ni se pare că nicicând altcândva nu am fost așa de … fără spor și chef.

Cu siguranță o astfel de stare produce și o serie de modificări biochimice. E știut că frica și nesiguranța tind să crească producția de hormoni de stres: cortisol și adrenalină. Ceea ce pe termen lung e tare nesănătos.

Și atunci e de preferat să facem tot ce putem pentru a gestiona cât mai fluid această perioadă și a limita pe cât putem efectele ei asupra sănătății fizice, psihice și emoționale.

Ce putem face?

În primul rând să recunoaștem ceea ce simțim și trăim în perioada asta. Să o facem față de noi, dar poate și față de altcineva – fie că e cineva din familie sau un prieten sau psihologul.

Când recunoaștem ceea ce simțim facem un pas spre noi. Ne acceptăm și poate ne iubim ceva mai mult. Ne dăm voie să avem și momente „proaste” nu doar bune. Pun în ghilimele „proaste” pentru că eu cred că și aceste momente au rostul lor și ne pot arăta multe despre noi și putem învăța o mulțime.

Când recunoaștem ceea ce simțim și trăim suntem mai prezenți. Trăim cu ceva mai multă conștiență și asumare. Ieșim de pe „pilot automat” și avem frâiele la noi.

Apoi poate dăm ceva timp și spațiu de exprimare acestor sentimente – Le dăm „timp și spațiu la microfon pe scenă”. Sau mai bine zis pentru un pic de timp nu fugim în altceva fix când începem să le simțim. Stăm un pic cu ele. Le întrebăm de vorbă că poate au ceva să ne spună sau să ne învețe… sau poate le e mai ușor să plece odată ce au fost puțin băgate în seamă. Și zic puțin pentru că ideea e de a le „vedea” și nu de a le crește stând prea mult cu ele și hrănindu-le cu alte frici și temeri.

Caută apoi să îți dai o îmbrățișare și un surâs! Și mută-ți atenția spre altceva.

Spre ce? Am lăsat aici câteva idei care te pot ajuta:

http://www.cosminapacurar.ro/ce-pot-controla-zilele-astea/

http://www.cosminapacurar.ro/nu-ma-pot-aduna-zilele-astea/

Poți asculta o meditație ghidată aici:

Și nu uita, dacă cumva te simți rău și simți că nu reușești singur/ă, poți oricând să ceri ajutorul:

  • sunt o serie de Linii de apel (Help Line) gratuite la care poți apela – eu știu de cea de la Atlas 0316302020 sigur sunt și altele
  • te poți alătura unui grup de suport astfel încât să te conectezi și cu alte persoane
  • poți oricând să apelezi la un psihoterapeut

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *