„CUM AM TRĂIT ÎN LUMEA LUI 2020 – POVEȘTI DIN PANDEMIE” – E04

Ea a ales să se uite la ea și în ea în toată perioada asta. A căutat mai degrabă să se uite la ce poate să facă cu timpul ăsta astfel încât să se (re)descopere, să vadă pe unde mai poate să învârtă rotițele interne astfel încât să îi fie mai bine, în primul rând cu ea, și apoi și cu cei din jurul ei.

Introspecția și uitatul în oglinda interioară, lucrul cu sine, responsabilizarea noastră față de noi înșine pot să fie de mare folos în general, și poate cu atât mai mult în perioade de genul acesta când pare ca „viața” ne-a oferit o mică/mare pauză de la rutina obișnuită.

Povestea lui V:

„Perioada asta pentru mine a fost foarte benefica, plina de lectii de la Soarta si am trecut printr-o transforamare profunda!

Cele mai mari provocari au fost sa ma uit cu sinceritate, detasare si acceptare in oglinda si sa imi recunosc cu adevarat punctele dezarmonioase, sa vad, apreciez, iubesc persoana mea, asa cum este cu bune cu rele, sa fiu mai intelegatoare cu mine si sa incerc sa identific cand intra autobiciurirea in joc… O alta provocare a fost sa inteleg ca nu intotdeauna cei care ti se arata a fi prieteni apropiati, chiar iti sunt prieteni apropiati… Am “pierdut” mai multe persoane de pe lista de prieteni, vazand ca poate de multe ori unele persoane cauta o ancora sau o sursa de atentie din partea ta, sau pur si simplu se hranesc din tine si nu neaparat sunt langa tine pentru ca PUR SI SIMPLU VOR sa fie langa tine, sa iti fie prieteni… A fost un pic dureros dar intr-un final am inteles ca asa este viata unii vin si raman alaturi de tine, altii vin sa te invete ceva, sau sa invete ei ceva la randul lor, altii vin isi iau portia de supravietuire si au plecat… Ma bucur ca am reusit sa trec peste aceste prietenii fara sa imi ramana o ura, repulsie sau tensiune in interior fata de ei… Iar astfel am mai invatat sa fiu mai atenta si sa imi ascult cu mai multa atentie instinctul!

Am reusit sa ma imprietenesc cu nesigurantele, fricile mele, sa trec prin ele incercand sa inteleg provenienta lor, sa identific lipsa de incredere in sine si sa incep sa trec dincolo de barierele sigurantei si a comoditatii (mai ales) emotionale.

Avand mult timp liber si mai ales in singuratate m-am autoanalizat, mi-am analizat trecutul, prezentul, atitudinea mea fata de anumite situatii din trecut, fata de anumite persoane si cum imi influenteaza atitudinile respective prezentul. De aici am invat o gramada de lucruri despre mine, impacandu-ma si facand pace cu situatii dureroase/tensionate din trecut si avand in prezent, astfel un suflet mai curat, linistit , impacat si fericit. Este un proces greu si dureros… dar o data ce il parcurgi  in profunzime) simti ca durerea si lacrimile din trecut te-au curatat, te-au format, te-au cizelat in ceea ce esti acum!

Nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva… am luat perioada asta asa cum este , am acceptat-o si am incercat sa vad ce pot sa fac in sensul pozitiv de aici, pe toate planurile… asa ca nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva anume…. era o combinatie de vacanta & boot camp :)) & scoala emotionala si spirituala pentru mine.

Mai departe as dori sa duc, felul constructiv de a gandi, indeferent de greutatea situatiei sa caut solutiile si sa nu ma impiedic in greutati, sa am mai mult curaj sa ma arunc cateodata cu capul inainte, sa risc, sa traiesc, sa ma accept, sa ma iubesc pe mine in primul rand… astfel atitudinea asta se reflecta si in restul relatiilor, prima relatie care trebuie armonizata este cea cu tine si cu interiorul tau!

hmmm… stres, nu neaparat as spune stres, mai degraba proces de crestere, maturizare emotionala, spirituala, interioara; ceea ce uneori sau de cele mai multe ori este mai dureros (cum a fost si in cazul meu)… am avut inainte, cum am zis perioada asta mi-a venit ca o binecuvantare sa ma vad din exterior si sa invat despre mine muulte lucruri.

Relatia mea a trecut printr-o transformare, in sensul pozitiv. Am reusit sa il cunosc mai bine pe partenerul meu, sa comunic mai bine cu el, sa il ascult mai bine. Relatia cumva s-a maturizat si legatura s-a insanatosit, a devenit mai puternica din toate punctele de vedere…

Respectand intimitatea si nevoia celuilalt de a fi singur, dand mai mult spatiu celuilalt, acceptand mai mult felul lui de a fi, incercand sa fim amandoi mai intelegatori unul cu celalalt ( in sensul profund al cuvantului), acceptand si incercand sa inteleg “piticii” lui m-au/ ne-a ajutat foarte mult sa nu avem tensiune sau daca se tensiona situatia reuseam sa rezolvam pe loc fara sa lasam sa se ingramadeasca tensiunea… Eu ma bucur ca am avut ocazia sa trec printr-o astfel de perioada acum… si sa urc o treapta mai sus.”

Tu te-ai uitat azi în oglinda ta interioară?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.