Mi-am făcut curaj să îi rog pe câțiva dintre cei cu care am lucrat dea lungul timpului să îmi spună în câteva cuvinte cum a fost pentru ei/ele colaborarea noastră în cabinetul de psihoterapie / coaching….

Testimoniale:

“Cosmina a venit in viața mea deloc întâmplator. Deși lucrasem in terapie aproximativ 2 ani înainte sa o cunosc pe ea, a reușit sa pună lumina acolo unde procesele mele nu se încheiaseră. Ce mi-a plăcut cel mai mult la ea su fost in primul rând obiectivitatea și profesionalismul. Am simțit ca ma ajuta obiectiv, fără a proiecta problemele sau credințele persoanele asupra mea, și a reușit sa facă toate acestea cu multă caldura și empatie. Am simțit o intra-adevăr implicată și alături de mine” D, Bucuresti

„In perioada cand am apelat prima oara la o sedinta de terapie, nu stiam bineinteles ce implica asta, de regula conceptia oamenilor din jur in acea vreme era inca invechita, si anume ca faci asta doar cand esti putin “dus” sau ca e ceva de ti se impune. Ma rog. Eram intr-o perioada ciudata in viata, simteam ca nu apartin la locul de munca, ca nu pot sa relationez cu persoanele din jurul meu, ca eram anxios, ca in relatia cu persoane de sex opus deveneam si mai anxios. In fine, am pus mana pe telefon si am sunat la primul cabinet ce avea o pagina cu date de contact, din orasul meu. Asa am ajuns la Cosmina. Cred ca a avut o abordare foarte graduala asupra problemelor mele, a inceput “light” si mai apoi a ajuns cu mine intr-o zona mai putin comfortabila dar unde s-au produs cele mai profunde schimbari si progrese. Dupa o vreme, cand am inceput sa fiu mai increzator si multumit de sedintele cu ea, am primit o noua incercare. Am fost indus in regresie hipnotica, si acel moment este unul cheie in viata mea. O singura zi mi-a schimbat viata, mi-a aratat ce nu stiam, in adancurile mele: ca regret despartirea parintilor mei, chiar daca se produsese cand eram chipurile matur si poate mai nepasator la un asemenea eveniment. Nu stiam pe atunci ca regresia hipnotica, in diverse forme, ma va ajuta atat de mult, insa faptul acesta tine mai putin de munca Cosminei si mai mult de unde am fost purtat ulterior. Insa, totdeauna, exista un deschizator de drum, si in munca mea cu mine, acela a fost Cosmina. A pus intrebarile potrivite, cu mult mult (repet mult) calm si tact. Sunt convins ca a recunoscut o fire impulsiva si a stiut sa canalizeze spre bine acele impulsuri.

La cativa ani distanta am mai luat parte la sedinte de terapie cu o alta persoana, insa profunzimea rezultatelor nu s-a ridicat niciodata la cele avute cu ajutorul ei.” G, Timisoara

Interacțiunea mea propriu-zisă cu Cosmina a avut loc pe când locuia în București, cu toate acestea, după ce s-a mutat, nu a încetat să mă sprijine și ajute de ori câte ori i-am cerut acest lucru. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ea a fost că ori de câte ori experimentez ceva marcant pentru mine, să fac un pas în spate și să încerc să înțeleg ce emoție/i fundamentală/e resimt: furie, tristețe, bucurie, frică și/sau dezgust. Această practcă mă ajută să îmi fac ordine în minte și să privesc cu claritate asupra propriilor experiențe.” L, Bucuresti

“Este prima mea experienta cu un psihoterapeut. Cu toate ca nu am alt termen de comparatie, felul in care decurg discutiile noastre si felul in care ma ajuta sa vad lucrurile intr-o alta perspectiva ma fac sa ii acord Cosminei fara ezitare 5 stele din 5. Cu rabdare, intuitie, experienta, respect si un pic de umor, uneori nu simti cum trece timpul in discutiile cu ea, si la final, chiar simti ca ai adus lumina si ordine in haos. As recomanda-o tuturor celor care au nevoie de indrumare in momentele lor dificile.” C, Germania

„Am ajuns in cabinetul Cosminei intr-un moment in care simteam ca viata imi fuge de sub picioare. Mi-a oferit sprijinul de care aveam nevoie pentru a accepta realitatea asa cum era ea si pentru a prinde curaj sa infrunt necunoscutul si incertitudinea. Uitandu-ma in urma pot spune cu siguranta ca intalnirea cu ea a fost punctul din care am inceput sa ma accept pe mine in propria viata si cel mai important, momentul din care am inceput sa ma iubesc. Multumesc, Cosmina!” M, Timisoara

„Hipnoterapie … intotdeauna a sunat interesant dar si putin misterios … 45 de ani … divort … depresii … nesiguranta … anxietati … multe rateuri si de la capat … cu Cosmina am reusit … cu incredere” S, Bucuresti

„Am pasit cu teama in cabinet, fara sa stiu la ce sa ma astept, insa mi-ai castigat increderea dupa doar cateva minute.

Am reusit sa ma deschid in fata ta si impreuna am inceput sa facem ordine in gandurile mele. Incet incet, dupa fiecare intalnire simteam ca sunt mai linistit si mai in controlul propriei vieti.

Mi-ai aratat o cale noua de urmat, o cale in care eu sunt sincer cu mine si m-ai invatat cum sa iau cele mai bune decizii atat pentru mintea mea cat si pentru sufletul meu.

Iti multumesc pentru tot ajutorul oferit. Ai adus o contributie semnificativa la formarea mea ca adult.

Cu multa recunostinta, A 🤗”

„Am cunoscut-o pe Cosmina la un eveniment de business networking. Domeniul in care lucra m-a fascinat si am constientizat ca ma poate ajuta si pe mine. Am ajuns asadar la sedinte individuale de psihoterapie care, pe parcurs s-au dovedit ca includ si elemente de coaching.

Ce m-a ajutat cel mai mult? O parere obiectiva asupra ‘povestilor’ mele subiective. O schimbare de perspectiva si o abordare ‘outside the box’…

Experienta sedintelor individuale a fost una placuta, un mediu sigur si deschis unde puteam aborda orice chestiuni. Mai mult, anumite intrebari pe care le-am resimtit ca pe un dus rece m-au dus la constientizari interesante – unele dintre ele mi-au ramas in minte mult dupa sfarsitul sedintei.” C, Bucuresti

“Cosmina e un excelent partener de conversatie, asculta cu rabdare si empatie si cu ajutorul ei am facut fata unui eveniment foarte neplacut. Mi-a oferit perspectiva si increderea ca uneori, schimbarile importante pot fi dureroase, si depinde de fiecare dintre noi cu ce/cine alegem sa mergem mai departe.” G, Bucuresti

• toate rândurile de mai sus sunt primite în ultimele luni ale anului ăsta (2020) de la oameni minunați cu care am lucrat între 2005 și 2020.
  Vă mulțumesc tuturor pentru gânduri și mai ales pentru încrederea și deschiderea de a mă alege ca însoțitor/partener/observator în drumul vostru spre o altă versiune a voastră. Viața mea e mai bogată pentru că am făcut călătoria împreună cu voi!

Porneam blogul prin 2008 (dacă amintirile mele sunt corecte). În primii ani am scris destul de constant și consecvent. Publicam cel mai mult aici, și uneori prin diverse reviste. În cea mai mare parte au fost gândurile unui psihoterapeut destul de la început de drum despre diverse teme care îmi păreau interesante atunci.

Apoi m-am lăsat furată de vârtejul vieții și am mai uitat, mi-am mai amintit să scriu câte ceva…

Se pare ca zeii lui 2020 au venit, pe lângă pandemie și lock-down care mi-a reorganizat o mare parte din activitatea profesională, și cu valuri de înnoire – cel puțin al mediului ăsta online pe care de multe ori în ultimii ani l-am neglijat – sau mai bine zis nu am mai scris atât de constant și consecvent.

În seara în care mi-am dat seama că nu merge și că pare că e mai serioasă treabă am avut o furtună de gânduri și emoții care mai de care mai aprinse și intense. Țin destul de mult la spațiul ăsta și cumva era o formă de a avea o „istorie” și o documentare a peripețiilor mele prin lumea asta mare. Pe care am simțit la început că am pierdut-o. mai ales că știu că o parte din textele din ultimii ani nu le am salvate și prin altă parte. Erau doar aici. Doar online.

A fost un proces destul de scurt și intens care s-a finalizat cu gândul că asta e… e timpul să o iau de la început. Și vedem ce și cum și dacă mai putem recupera ceva – răspunsul a venit după câteva zile și nu, nu pot să recuperez arhiva așa că mă bazez pe ceea ce mai am salvat prin calculator…

O să încarc pe rând aici materialele din trecut și odată cu acest proces de înnoire îmi doresc să regăsesc cheful și sporul de a scrie consecvent.

Materialele vechi o să apară cu o notă de subsol: [din arhiva veche]. Tot ce nu poartă această notă este scris în ultimul an.

Bun venit în noul meu loc de joacă cu cuvintele 🙂

Gasisem zilele trecute, pe site-ul unui cunoscut, o metafora extrem de interesanta.

Se refera la modul in care putem transpune pe hartie ritmul vietii. De fapt cele 2 ritmuri ale vietii. Luati-va un minut sa va ganditi cum arata ritmul cardiac pe EKG sau undele cerebrale pe EEG. Cred ca toata lumea va fi de acord cu mine ca acestea sunt sinusoidale. Sau asemanatoare unor valuri, daca comparatia va place mai mult. Ele au puncte de maximum si puncte de minim. Iar intre aceste puncte, momente de urcare, dar si momente de coborare. Acum, daca e sa mergem mai departe cu scurta analiza, v-as invita sa va ganditi pentru o clipa, care este momentul in care aceste unde devin liniare. Pai haideti sa vedem: EEG-ul este liniar cand omul este in moarte cerebrala. In situatia asta, doar creierul este mort, iar corpul este sustinut in viata de aparate. Acum nu stiu sa va spun daca sau cati si-au revenit din aceasta stare (care este diferita de coma), dar stiu ca majoritatea medicilor considera imposibila recuperarea. Pe de alta parte, EEG-ul e liniar in momentul in care inima inceteaza sa mai bata. Cand murim!

Toate acestea sunt fapte stiintifice. Totusi, eu va spuneam mai sus de o metafora. Pai e tocmai asta. A ritmului vietii!!! Tocmai v-am arata mai sus ca atat ritmul vietii fiziologice, cat si al vietii psihologice este departe de a fi liniar. Are curbe. Are momente de + si momente de -. Creste si descreste!

Si cu toate astea, noi oamenii, de multe ori, ne dorim ca viata noastra sa fie liniara. Sa nu fim niciodata tristi, suparati, furiosi. Ne dorim sa fim intr-o stare constanta. Mai mult, de cele mai multe ori, ne dorim sa fim constant pe +: fericiti, bucurosi, etc.

Acum stau sa va intreb ce se intampla cu o retea electrica daca e supraincarcata? Tatal meu, care e electrician, mi-a spus ca aceasta se arde…

Ritmul vietii ne arata ca o stare liniara inseamna moarte. Atat biologia, cat si fiziologia corpului nostru nu fac diferenta in liniar + si liniar -. Acolo exista unde pentru viata si linie pentru moarte!

Dar noi cautam o viata liniara!

V-as sugera, acum, pentru inca un minut sau mai multe daca va permite timpul sa stati si sa meditati putin la ideile de mai sus. La cum ar fi viata voastra daca ar fi o linie. Mai mult, daca vedeti viata ca fiind acum o linie, fie ea si pe -, daca va simtiti asa, ganditi-va putin si vedeti daca nu aveti si +-uri: oricat de mici sau mari, oricat de vizibila sau nesemnificative, cred ca, sunt si +-uri.

Altfel nu ar fi viata! Si, probabil, aceiasi situatie se regaseste si in cazul liniar pe +.

Asa ca haideti sa traim viata asa cum e ea, in valuri, sis a multumim pentru – caci dupa urmeaza urcarea si sa ne bucuram de + stiind ca urmeaza o curba descrescatoare care ne va duce spre o alta panta ascendenta.

[din arhiva veche]